ANUARUL - DSpace

220 J. MOGA
gătite deci scrisori din partea lui Ştefan Petriceicu, a lui Constantin
Şerban, a hatmanului Grigorie Hăbăşeşcu şi a mitropolitului
Dosoftei, cu cari, fu trimis egumenul Teodor în Rusia,
la spătarul Nicolae Milescu, rugându-1, ca pe un bun prieten,
compatriot şi creştin, să sprijinească cererea lor la ţar. Egumenul
Teodor sosi în Februarie 1674 la Moscova, unde avu să
dea lămuriri pentru ce nu cer domnii români ajutor dela aliaţii
lor, dela Poloni. Egumenul răspunse, că au sprijinit în trecut pe
Poloni din datorinţă creştină, că Sobieski ştie despre intervenţia
lor la Ruşi şi Polonii nu se supără dacă stăpânirea moscovită
se va extinde asupra Moldovei, cu atât mai mult, cu cât aceasta
ar pune un zid despărţitor între ei şi Turci. Egumenul cere deci
o intervenţie a armatelor ruseşti în Moldova, Ştefan Petriceicu
oferindu-se , în acest caz, a le da ajutor cu 15.000 oameni, iar
Constantin Şerban cu şi mai mulţi.
Scrisorile depuse de egumenul Teodor la Biroul Externelor
în ziua de 26 Februarie 1674, primiră răspuns la 10 Martie.
Ţarul Alexie Mihailovici făcea cunoscut domnilor şi suveranilor
Ştefan Petriceicu şi Constantin Şerban, că îi primeşte sub înalta
sa orcotire şi că a ordonat prinţului Ioan Chovanski să atace
pe Turci şi Tătari în Crimeea, iar prinţului Romodanowski, care
înaintase împotriva lui Doroşenco până la Nistru, să treacă apa
pentru a veni în ajutorul celor doi voevozi. Ţarul ceru apoi
domnilor români, să trimită la Moscova o delegaţie de boieri
de frunte şi de feţe bisericeşti cu articolele tratatului, provăzute
cu semnăturile domnilor, mitropoliţilor şi boierilor, urmând ca
acolo să fie întărite prin jurământ 1 ). Egumenul Teodor plecă
deci spre Moldova, dar când trecu Nistrul, găsi ţara cuprinsă
de Tătari, iar pe Ştefan Petriceicu şi Constantin Şerban fugiţi
în Polonia.
Temerile, cari îi făcură pe cei doi voevozi să se îndrepte
spre Moscova, s'au împlinit. Dumitraşcu Vodă abia sosi la Isacea
şi vizirul, dându-i ajutor pe Chior-Hussein paşa şi pe Tătari,
îl şi mână înapoi spre scaunul din Iaşi. Oastea lui Dumitraşcu
Vodă urcă dealungul Prutului şi la gura Bohotinlui se
lovi cu Polonii lui Ştefan Petriceicu. Lupta fu de scurtă durată.
*) P. Panaites^u, Nicolas Spathar Milescu, Melanges de l'Ecole
lîoumaine en France, 1925. I, p. 136—138; M. Mitilineu, Colecţiune de
tractatele şi conversiunile României. Bucureşti, 1874, p. 68—71.