ANUARUL - DSpace

368 1. MOGA
ir.coace şi despre aceasta se va convinge Măria Ta"; sfătuieşte
deci creştineşte pe Sobieski să se întoarcă înapoi, pentru a nu.
face „ca toţi sărmanii oameni din această ţară să cadă în robie"
1 ). Ca urmare a acestui răspuns, în tabăra polonă se formă,
convingerea că domnul. Moldovei, decât să pună în pericol viaţa
fiului său ostatec la Poartă, preferă să-şi părăsească ţara, retrâgându-se
la Turci.
In primele zile ale lui Octomvrie, Sobieski, cunoscând răspunsul
lui Cantemir, porni din Hârlău, în ziua de 5 era în drum
spre Roman 2 ), pe la Cotnari coti apoi spre Iaşi şi coborî până
la Târgul Frumos 3 ).
In drum spre reşedinţa domnească, la 5 leghe distanţă de
capitală, Sobieski se trezi însă în faţa grosului oştirei tătăreşti»
care, unindu-se cu Cantemir Vodă la Ţuţora, ieşi înaintea Polonilor,
înaintarea Leşilor spre Bugeac fu astfel tăiată şi oastea
polonă, flămânzită, lipsită de proviziuni, cu caii istoviţi din cauza
păşunilor arse, numai printr'o luptă decizivă ar mai fi putut
forţa trecerea. Se pare însă că această luptă nu s'a produs, fie
din cauza mulţimei Tătarilor, cari prin sistemul lor de a hărţui
duşmanul rămâneau, totuşi, o piedecă de neînlăturat chiar pentru
o oaste mai bine întreţinută, fie din cauza istovirei armatei
polone.
Sobieski deci, cu tabăra lovită necontenit de cetele de păgâni,
se reîntoarse spre Şiret, cu gândul de a pune stăpânire pe partea
apuseană a Moldovei, prin aşezarea de garnizoane puternice în
cetăţile Roman, Neamţu şi Baia, de unde Tătarii nu-1 vor putea
isgoni.
La 8 Octomvrie regele era la 4 leghe de Neamţu. Din drum
un detaşament de poloni fu repezit să lovească Romanul, dar abia
apucară Leşii să strângă pradă de vite şi alimente din împrejurimile
cetăţii, când se văzură loviţi de Tătari. Două zile au fost
nevoiţi Leşii să lupte, până ce loviturile de tun din tabăra regală,
cari vesteau sosirea ajutorului ce se apropia, înspăimântară pe
păgâni şi scăpară podghiazul din împresurarea lor 4 ).
1) Minea, In legătură cu graf iţele dela Biserica Sf. Gheorghe
din Hârlău, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 1926, p. 80—81.
) *Bibl. Vat. Barb. lat. v. 6562, f. 126.
2
3
) M. Kogălniceanu, Letop. II, p. 38, 239.
) *Bibl. Vat. Barb. lat. v. 6562, f. 126—127; Hurmuzaki, Docum.
4
XI, p. 271; Zalus.ki, o. c. I 2
, p. 1238—1239.