ANUARUL - DSpace

ABOLIREA PROTECTORATULUI RUSESC 411
Gurile se pot astupa, dar ideile nu pot fi omorîte. Se pregăteşte
pentru voi — cei tineri — o listă de proscripţiune şi de confiscare
a averilor. Acei cari vor brava exilul şi privaţiunile şi
vor rezista la cursele cari se vor întinde şi la tentaţiunile la care
veţi fi expuşi, se vor întoarce peste câţiva ani într'o patrie liberă".
La aceste admirabile cuvinte ale bărbatului ce purta deja,
în mijlocul alor săi, cununa martiriului patriotic, proscrişii răspundeau
şi mai minunat: „Credinţă, inimă şi răbdare, iată tot ce
vă cerem în numele suferinţelor noastre, în numele libertăţii,
în numele României întregi. Staţi liniştiţi, căci tiranii, cari văd
bine pierea lor, vă întind curse. Suferiţi durerile, suferiţi crucificarea,
suferiţi să vă împungă coastele, să vă adape cu fiere,
căci trece şi paharul acesta". Şi încheiau, făgăduindu-se că nu
vor lepăda din mâni toiagul pelerinului, până nu-şi vor da cu
toţi Românii sărutarea învierii! ...
Şi se ţinură de cuvânt. Căci între 1849 şi 1856 ei purtară,
în Apus, cea mai frumoasă şi mai bogată în rezultate acţiune
politică din epoca renaşterii noastre naţionale şi care constituie
a treia fază a luptei pentru abolirea protectoratului rusesc şi
regulamentului organic.
3.
In adevăr, proscrişi, tinerii revoluţionari trebuiră să ia calea
exilului. Unii se duseră în Turcia, la Brussa, alţii, cei mai
mulţi, în Apus, în Franţa, unde-şi făcuseră studiile şi educaţia,
unde-şi însuşiseră principiile politice pe cari le profesau, unde-şi
aveau legăturile lor cu marii apostoli ai ideilor de libertate şi
de independenţă a popoarelor, unde văzură izbucnind revoluţia
care răsturnase despotismul şi tirania asupritorilor şi de unde
luaseră îndemnul să ducă mai departe, acasă la dânşii, în patrie,
tot pe aceiaşi cale revoluţionară, lupta pentru regenerarea naţională
a neamului lor.
Aci, în Franţa, de altfel, se concentraseră revoluţionarii de
toate naţiile — Poloni, Italieni, Unguri, Români. Căci Franţa
avea să fie arbitrul politic al Europei şi, prin împăratul ei Napoleon,
protectoarea micilor naţiuni supuse şi robite marilor
stăpâniri absolutiste — Turcia, Rusia şi Austria. Aci dar, în
această Franţă generoasă şi nobilă, avea să se pună bazele noii