ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 283
de serascherul Soliman paşa să-1 confirme în scaun. Vizirul dimpotrivă
poruncise să fie domn Dumitraşcu Vodă. Producându-se
astfel disensiune, au hotărât să plece câţiva din boieri la Poartă,
să roage pe sultan să întărească în domnie pe Cantemir şi să
revoace pe Dumitraşcu Cantacuzino 1 ). Acesta rămase însă confirmat
şi încă în Februarie fu căftănit la Babadag. Zi de zi se
strângea oaste turcească, menită ca, împreună cu Şerban Cantacuzino,
să introducă pe noul domn în scaun 2 ). Aflând de acestea
Petriceicu Vodă ceru stăruitor pe la mijlocul lui Martie ajutor
polon împotriva rivalului său, care strângea oaste şi ademenea
prin cărţile sale pe Moldoveni, promiţându-le iertare. Se vorbea
de 10.000 Tătari cari se apropiau dinspre Cetatea Albă spre Moldova
şi în faţa acestora Petriceicu n'avea decât 1000 de Moldoveni
nemulţumiţi de neplătirea soldelor şi puţină oaste polonă.
Pentru a nu ajunge soarta lui Ducă-Vodă, Petriceicu ceru de
urgenţă bani, altcum va fi expus, ca în momentul apropierii Tătarilor,
să fie părăsit de oaste 3 ).
Ştirile acestea fură confirmate şi de un sol trimis de Apafi
la Iaworow 4 ).
Pentru a preveni pericolul, nunţiul apostolic Pallavicinî
scrise lui Petriceicu că îi trimite 30.000 fiorini pentru a plăti
soldele 5 ), banii însă sosiră prea târziu şi fură rău întrebuinţaţi.
Seimenii şi Cazacii, enervaţi, când domnul le dădu în locul monedei
bune imperiale, monedă veche, polonă, se revoltară şi Ia
sosirea Tătarilor în Iaşi trecură de partea lui Dumitraşcu Vodă,
dând legat în mâinile oamenilor acestuia pe colonelul Stanecki,
comandantul Cazacilor.
Petriceicu-Vodă fugi cu restul oastei la Dorohoi. In urma
lui veneau Tătarii, iar după ei Dumitraşcu Vodă. Boierii trecură
acum făţiş şi ei de partea noului domn 8 ) şi Petriceicu-Vodă se
văzu astfel constrâns să se retragă spre Cernăuţi 7 ), iar de aici
spre graniţa polonă.
J) Zaluski, o. c. h, p. 870—871.
) Tordk-magy. dllamokm. VI, p. 393—394.
2
) Zaluski, o. c. h, p. 874.
8
4
) /. Filitti, Din Arhivele Vaticanului. Bucureşti, 1914, II, p.
142—143.
) Ibidem, p. 143—144.
5
) Zaluski, o. c. I 2
, p. 877—878.
B
) Iorga, Docum. Bistriţei, II, p. 45 (CCXLIII).
7