ANUARUL - DSpace

318 I. MOGA
gocierile duse cu Constantin Cantemir rămase la punctele cari au
format baza tartativelor din anul trecut, mulţumindu-se să ofere
domnului moldovean tronul pe viaţă, lui şi descendenţilor săi, cu
condiţia ca Moldovenii să primească protectoratul polon. In acest
sens a scris Sobieski vecinului său din Moldova, prevenindu-1
să-şi ţină oştirea gata pentru a se uni cu armatele polone 1 ).
Cantemir trebuia să ţină seamă de eventualitatea unui succes
al Polonilor în campania pe care o pregăteau în aceste părţi.
Propunerile polone trebuiau deci cumpănite serios şi cu toate
că atât convingerile lui, cât şi prezenţa ca ostatec a fiului său
la Poartă, îl legau de Turci, domnul Moldovei trebui să urmeze
negocierile în forma propusă de Sobieski. Cum însă tratativele
acestea nu puteau rămâne veşnic secrete, Cantemir se îngriji
ca legăturile lui cu Polonii să nu poată fi interpretate din partea
Turcilor ca o trădare. Acest rost trebue să-1 fi avut trimiterea
lui Miron Costin la Constantinopol, care, aflându-se acolo la
sfârşitul lui Aprilie 2 ), dovedea prin prezenţa sa că domnul Moldavie
en 1686, Revue historique sud-est Européen, XV, janvier—mars
1933). Nu cunoaştem amănuntele planului, dar dacă regele în adevăr
ar fi avut intenţia de a-1 realiza, domnii români nu vedeau mare
deosebire între acest proiect şi tendinţa Polonilor şi a Austriacilor de
a-şi impune drepturile de suzeranitate în Ţările Române, tendinţă de
a cărei realizare atât Constantin Cantemir, cât şi Şerban Cantacuzino
— după cum o dovedeşte linea consecventă a politicei lor externe — se
fereau, preferând autoritatea, reconciliabilâ prin bani, a Porţii, decât
pe cea creştină, cu tendinţele ei de catolicizare, cu obligaţiile de întreţinere
de oşti şi cu pericolul pe care prezenţa acestor oşti în ţară
îl aducea din partea Tătarilor. De altfel Sobieski, fie că îşi dădu
seama de aceste dificultăţi, —. în cursul campaniei arată o permanentă
neîncredere în vorbele şi atitudinea domnilor români, — fie
că rezerva realizarea proiectului în favorul fiului său Iacob, căruia îi
căuta rosturi temeinice (v. mai târziu Coyer), se pare — după informaţia
documentului citat în nota următoare — că acum, deocamdată,
se limita în negocierile duse cu Cantemir la punctele cunoscute ale
tratativelor duse în trecut. Dimitrie Cantemir abia mai târziu, în August,
— când Sobieski, ajuns în Moldova, văzând atitudinea potrivnică
a lui Constantin-Vodă l-ar fi ameninţat pe acesta că, dacă nu va
veni în tabăra regală, îi va pustii ţara (*Arh. Vat. Nun. Pol. v. 105,
f. 281—282), — aminteşte de oferta regelui de a asigura lui Constantin-
Vodă loc de cinste în senat şi dietele polone, fără a pomeni de o încorporare
a Moldovei în aceleaşi condiţiuni cu Lituania (Vita ... [trad.
Iorga], p. 56—57).
!) *Arh. Vat. Nun. Pol. v. 105, f. 140.
2
) Tôrôk-magy. dllamokm. VII, p. 168.