ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢĂRILE ROMÂNE 267
lui. Fiecare contractant va căuta să atragă în această alianţă pe
ceilalţi principi creştini şi ambii vor stărui mai cu seamă pe
lângă ţarii Moscovei să intre în ligă. In ziua de 2 Maiu tratatul
fu ratificat şi de Leopold 1 ).
4. Expediţia Turcilor împotriva Vienei şi atitudinea domnilor români.
Concomitent cu încheierea tratatului polono-austriac, tabăra
otomană fu ridicată dela Adrianopol şi la 1 Aprilie 1683 sultanul
părăsi reşedinţa, îndreptându-se spre Dunăre 2 ).
Vestea marilor înarmări otomane, cari întreceau pe toate
cele cunoscute în ultimii ani, începu încă din Noemvrie 1682 să
circule prin Munteniia şi Moldova, de unde fu trimisă şi lui Sobieski
3 ). Zvonul fu întărit de ordinul Porţii, datat din 31 Decemvrie
1682 şi sosit în Ianuarie 1683 la principele Ardealului —
ordin similar trebue să fi primit tot atunci şi cei doi voevozi
români — de a-şi pregăti armata, pentru ca la chemarea vizirului
să plece în ajutorul numeroaselor oşti otomane, pe cari
sultanul le va îndrepta spre Ungaria 4 ). Nu peste mult apoi, în
Februarie, Sobieski fu informat din Moldova că Duca-Vodă a
primit ordin să trimită spre Constantinopol un număr însemnat
de cară, aşa cum e obiceiul să se ceară numai când Turcii pregătesc
expediţiuni mari, la cari participă sultanul însuşi 5 ).
Importanţa expediţiunii — „această vrajbă mare în lume"
6 ) — nu putu scăpa domnilor români şi în special lui
Şerban Cantacuzino, care era ţinut la curent de către agentul
său Ianachi Porfirita cu tot ce se făcea la Poartă. In marea încordare
de forţe, care urma să decidă soartea creştinilor din
Europa Centrală, domnul Munteniei căuta să realizeze o politică
personală, urmărind slăbirea forţelor otomane şi sprijinirea
creştinilor, fără a se compromite însă înaintea Turcilor. Negocierile,
începute de Constantin Brâncoveanul în 1681 la Constantinopol
cu Pasko şi Csâky, aduseră pe acesta, către sfârşitul
1) Fruknoi V., o. c. p. 64—67.
2) Hammer, o. c. XII, p. 81.
3) Hurmuzuki, Docum. XVI, p. 49.
4) Tnrok-magy. dllamokm. VI, p. 304—305.
5) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 101, f. 80.
) Kogălniceanu, Letop. II, p. 25.
6