ANUARUL - DSpace

22 I. I.UPAŞ
silvaniei, contele Gheorghe Bănffy, ca acesta să nu mai dea
ascultare calomniilor săseşti. De încheiere exprimă speranţa, că
va avea plăcerea să-l vadă în persoană, dacă îi va permite vre^
mea, să meargă în Transilvania pentru terminarea proceselor
sale 1 ).
IX.
Cu 15 ani mai târziu, în Aprilie 1823, Principele Grigorie
Brâncoveanu dărui moşiile dela Sâmbăta de sus şi dela Poiana
Mărului pe seama bisericii şi a şcoalei greceşti din Braşov motivându-şi
donaţiunea cu împrejurarea, că în această biserică se
află mormântul decedatului său părinte Emanuel şi al surorii
sale Elena, precum şi al iubitei sale mame Zoiţa, care se refugiase
la Braşov, ne mai putând suporta „tristele evenimente aduse
asupra patriei de nişte rebeli străini" (uber das Vaterland durch
die fremdcn Rebellen gekommenen traurigen Ereignisse nicht ertragen
konnend — spune copia germană a originalului grecesc).
Donatorul însuş a vieţuit 6 ani în cetatea Braşovului „în linişte
şi consideraţiune" („in Ruhe und Nachsicht").
Moşiile vor trece, după moartea lui şi a soţiei sale, în stăpânirea
bisericii, slujitorii căreia se obligă a îndeplini următoarele
condiţiuni:
1. Jumătate din veniturile anuale vor fi destinate pentru rugăciuni
de pomenire şi fapte de milostenie creştinească; în fiecare
an se va prăsnui, cu fastul obicinuit, un parastas împărţindu-se
lumânări de ceară şi plătindu-se Arhimandritului dela biserica
grecească 100 fl. valută vieneză, celor dela biserica cea mare din
Şchei (biserica Sf. Nicolae) 100 fl. renani, celor dela biserica
cea mică din Şchei 50 fl. şi din Braşovul-vechiu deasemenea 50
fl., pentru ca în toate Sâmbetele de peste an să pomenească în
rugăciunile lor numele răposaţilor, rugându-se pentru mântuirea
lor. Iar milostenia să fie împărţită între săracii oraşului, în proporţie
cu lipsurile şi necazurile fiecăruia.
!) Ţara Bârsei, Braşov, 1929, pag. 322: „Weil die Sachsen allzuviel Neid
gegen mich zu zeigen nicht aufhören, bitte auch Sie Seiner Excellence vorzubringen
um nicht weiters den Verläumdungen der Sachsen Gehör geben
zu wollen. Zur Endigung meiner Processe, wenn es die Witterung erlauben
wird, so werde ich das Vergnügen haben Sie persönlich zu sehen".