ANUARUL - DSpace

428 ALEXANDRU MARCU
• din care cu mare greu îl scoseseră nişte neguţători bulgari),
nimic nu Tar fi putut întoarce dela hotărîrea sa, nimic nu-1
putea înspăimânta în cutezanţa-i de tânăr conspirator italian.
Ajuns însfârşit la Constantinopol, îl aşteptă acolo o nouă
• deziluzie: aflase că Gioberti — protectorul lui Monti şi susţinătorul
alianţei cu Ungurii — căzuse dela putere.
In schimb însă, în capitala împărăţiei Otomane, pe acea
vreme centrul multor refugiaţi politici, printre care nu lipseau
cei din Principate, avea să găsească sprijinul ministrului piemontez
Romualdo Tecco, care-şi însuşise deopotrivă programul
politic giobertian şi lupta din răsputeri la înfăptuirea preconizatei
înfrăţiri a Naţionalităţilor de sub stăpânirea Turciei
şi a Austriei. După cum am arătat în altă parte 1 ), baronul
Tecco ştiuse să-şi asigure încrederea tuturor refugiaţilor români,
unguri, italieni şi polonezi, pe care-i sprijinea întru alcătuirea
de Legiuni şi îi îndemnă să-şi concentreze acţiunea, sub
auspiciile unui program federalist. In orice caz, nu există nici
o îndoială că Ioan Ghica nu fusese străin de scopurile pe care
le urmărea ministrul Piemontului la Constantinopol 2 )- Acelaş
lucru se poate afirmă despre N. Bâlcescu şi despre I. Bălă-
-ceanu, ori Magheru. Primii doi — după cum mărturiseşte I.
Ghica 3 ) — veniseră în capitala Turciei şi cu gândul de a pune
ia cale alcătuirea unei Legiuni, care să lupte alături de Unguri,
întru înfrângerea despotismului imperialist şi pentru emanciparea
Naţionalităţilor, prin înfrăţirea lor. îşi propuneau deci sâ meargă
de acolo în Transilvania, spre a mijloci împăcarea dintre Kossuth
şi Avram Iancu.
Cum în acţiunea lor revoluţionarii români erau secondaţi
-de ministrul piemontez Tecco, nu ne va miră desigur faptul
•că acesta va profită de sosirea lui Alessandro Monti la Constantinopol,
spre a face să coincidă mergerea lui Bălcescu şi
Bălăceanu în Transilvania şi eventuala înjghebare a Legiunii
>româneşti, cu misiunea emisarului italian pe lângă Kossuth.
Intr'adevăr, după ce i se dăduseră lui Monti noi scrisori
de acreditare, îl vom vedea pornind iarăşi spre Belgrad, pe
aceeaş cale plină de peripeţii, de data aceasta însă nu singur;
*) Conspiratori, etc, indice.
2
) Ibidem, p. 7.
3) Opere compl., IV, pp. 27 urm.