ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢĂRILE ROMÂNE 329
fost silit să se retragă lângă sultanul Nuredin, pentru a nu fi
bănuit de înţelegere cu Leşii şi pentru a-şi putea scoate feciorul
din manile Turcilor. îndată, însă, ce va reuşi să-şi elibereze fiul,
va trece de partea regelui, pe care, între timp, îl va ţine la curent
cu toate planurile Turcilor şi Tătarilor, „mărturisiri cari,
deşi par a nu merita, totuşi (la Poloni) întâmpinară oarecare încredere"
1 ). Cu acest prilej, Cantemir anunţă pe Sobieski că sultanul
Nuredin şi serascherul se apropie în marş forţat, în timp
ce o altă coloană de Tătari se află la 3 leghe depărtare de Poloni.
Sobieski se grăbi îndată să ia măsurile necesare pentru a
apăra capitala, în care fură îngrămădite mari cantităţi de proviziuni
pentru a asigura alimentarea oştilor leşeşti în Moldova. In
aceiaşi zi trimise câteva regimente — 3000 oameni — la Iaşi,
sub comanda comisului Koszkiel, a palatinului Luzecki şi a castelanului
Chomentowski, cu însărcinarea de a lua jurământul boierilor
ţării 2 ) şi de a întări oraşul. îndată şi începură lucrările
de fortificare a Cetăţuei, în care fură cupinse şi alte trei mănăstiri
mari, mai apropiate 3 ).
A doua zi (19 Aug.) Sobieski dădu semnalul de plecare delà
Ţuţora 4 ), îndreptându-se pe malul stâng al Prutului în spre Bugeac,
pentru a asigura cuceririle de până acum prin distrugerea
cuiburilor tătăreşti din acele părţi 5 ). Abia porni pe Prut în jos şi
la Brătuleni au şi apărut Tătarii, cari arseră păşunile de pe valea
Nerovei şi acum începură să hărţuiască oastea leşească, răşluind
vitele şi prinzând slujitorimea, care se răsleţea de corpul oştirei.
Astfel, alarmaţi în continuu de apropierea păgânilor, Polonii
înaintară până în valea Lăpuşnei 6 ).
In acest timp se aşteptau cu nerăbdare veşti delà Ardeleni
despre evacuarea provinciei de către Imperiali şi delà Şerban
Cantacuzino, care promisese că se va uni cu ostile leşeşti la
Fălciu 7 ).
!) *Arh, Vaţ.Nun. Pol. v. 105, f. 320—321.
) Al. Lapedatu, o. c. p. 25.
2
) Hurmuzaki, Docum. XVI, p. 125 (nr. 282).
3
4
) Al. Lapedatu, 1. c.
) Hurmuzaki, Docum. XVI, p. 125 (nr. 282).
5
) Al. Lapedatu, o. c. p. 25—26.
e
'•) Hurmuzaki, Docum. XVI, p. 127.