ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢĂRILE ROMANE 185
zându-se la Raşcov 1 ). Aici răsculaţii fură bine primiţi de Hanenco
şi Sircu, cu ajutorul cărora, încă în primele zile ale lui
Martie, pribegii moldoveni fac o incursiune în Moldova până în
Iaşi, prădând şi răspândind panică printre Turcii din jurul domnului
2 ).
Hanenco acordă deocamdată din propriu îndemn ajutor pribegilor
moldoveni, dar nevoind să-şi asume prea mare răspundere
îi îndrumă la Varşovia pentru a obţine sprijinul regelui.
La 1 Aprilie o solie a Moldovenilor veni în capitala regatului, însoţită
fiind de un ofiţer al lui Hanenco. Delegaţia se prezentă întâiu
la procancelarul Andrea Olszawski, care găsi periculoase cererile
Moldovenilor, apoi peste câteva zile fu primită în audienţă
de regele Mihail. Pribegii cereau în numele Moldovenilor refugiaţi
la Hanenco protecţiunea regelui şi locuri de aşezare în
Pocuţia, pentru ei şi familiile lor, oferindu-şi în schimb armele
în serviciul Coroanei polone. Regele, nehotărât şi timid în toate,
răspunse că va pune chestiunea in discuţia senatului, când se va
întruni. Omul lui Hanenco stăruia însă pe lângă cererile Moldovenilor
arătând, pentru mai mare dovadă a valorii lor militare,
că cu sprijinul acestora Cazacii au fugărit o ceată de Tătari, au
tăiat 800 Turci surprinşi lângă Nistru şi au cucerit Soroca, aşezând
în cetate o straje suficient de tare. Aceşti Moldoveni — insista
solul lui Hanenco — dacă nu primesc un răspuns hotărât,
să fie ţinuţi măcar în nădejdi bune, deoarece republica, dacă va
fi atacată de Turci, ar putea să aibă dela ei un însemnat ajutor
3 ).
Intervenţii asemănătoare se făcură şi pe lângă Sobieski, care
ceru regelui răspuns urgent: să dea sau nu ajutor lui Durac
şi Hâncul şi dacă trebue să părăsească cetăţile cucerite dela
Doroşenco pentru a-şi concentra infanteria şi cavaleria în tabără
4 ).
După trei săptămâni de stăruinţe şi aşteptări zadarnice, delegaţia
Moldovenilor părăsi Varşovia fără a fi putut obţine un
1) Kogălniceanu, Letopiste, I, p. 7; Hurmuzahi, Docum. XVI, p. 10
(Nr. 23).
2) Hurmuzahi, Docum. XVI, p. 146—147.
) *Arh.Vat. Nun. Pol. 87, f. 111; cf. Zaluski, Epistolarum historico-familiarum,
3
Tom. I, p. 376.
) I. Hudiţa, Recueil etc, p. 172.
4