ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢĂRILE ROMÂNE 231
mâna Otomanilor. Hanul se repezi apoi sub Cehrin, despresura
pe Doroşenco şi aruncă pe Moscoviţi dincolo de Nipru, apoi,
împreună cu hatmanul Cazacilor, veni sub zidurile Umanului, pe
care Kara Mustafa cu mari pierderi de 9 zile îl asedia şi cucerindu-1
în ziua de 4 Septemvrie 1674, încheie campania ucrainiană
din acest an.
Către sfârşitul lui Septemvrie tabăra otomană era din nou
la Soroca 1 ). Sultanul apucase drumul spre Dunăre, iar vizirul,
rămânând în urmă, primeni cu forţe noui garnizoana Cameniţei 2 ).
Pe la sfârşitul lui Octomvrie trecu apoi şi el Dunărea, lăsând
câteva mii de Turci pentru convoiurile necesare garnizoanei din
cetatea Podoliei 8 ).
In acest timp negocierile vizirului cu Polonii continuară şi
stăruinţele Turcilor pentru pace găseau la Varşovia sprijin în
acţiunea lui Ludovic XIV, care la 7 Septemvrie 1674 acordă lui
Sobieski o subvenţie anuală de 200.000 scuzi, cu condiţia ca regele
polon să încheie pace cu Turcii şi să intervină cu armele
împotriva lui Leopold în Prusia. Chestiunea sprijinirii nemulţumiţilor
unguri rămase în sarcina lui Forbin Janson, căruia regele
francez îi puse la dispoziţie în acest scop 100.000 franci 4 ).
Potrivit planurilor lui Ludovic XIV Sobieski dădu deci
paşaport şi scrisori de recomandare lui Beaumont, pentru a
merge în Transilvania să îndemne pe refugiaţii din Ungaria
la un nou războiu împotriva lui Leopold, în ce priveşte pacea
cu Turcii însă regele continua negocierile cu vizirul, aşteptând
conjecturi favorabile pentru a aduce cetăţile ucrainene şi pe Cazaci
sub stăpânirea armelor polone, urmând apoi să trateze cu
Poarta ca stăpân al teritorului în litigiu.
Ocazia se oferea acum, când armatele otrjmane, retrase peste
Dunăre, lăsară Ucraina în paza slabelor puteri ale lui Doroşenco
şi ale Tătarilor. In primele zile ale lunei Octomvrie regele ţinu
consiliu cu voevcfeii români pribegi. Ştefan Petriceicu şi Constantin
Şerban 5 ), discutând viitoarea campanie, care în cele din
urmă se credea că va duce armatele polone să ierneze în Mol
!) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 90, f. 586—587.
2
) Tôrok—magy. âllamokm., V, p. 565—566.
3) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 90, f. 652.
4
) I. Hudita, Hist. des relations etc., p. 256; Waliszewski, o. c. I, p..
134—138.
5) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 90, f. 569.