ANUARUL - DSpace

386 I. MOGA
moldoveni, apoi se îndreptă spre mănăstirile în cari stăteau încuibaţi
Polonii. Agapia, Secu şi Hangu fură cuprinse, dragonii
poloni fură risipiţi şi oastea hatmanului moldovenesc se spori
îngrijorător, până la 5000 de oameni, porniţi a lupta împotriva
Leşilor.
Surprins de acest atac, Iablonowski trimise de pe malul Ceremuşului
pe rotmistrul Turculeţ cu 12 steaguri de călări, să
afle pentru ce s'a rupt prietenia cu Moldovenii. Acesta, venind
sub Neamţul, începu tratative cu hatmanul Jora, dar în acest
timp cele două oşti să încăerară într'o luptă dârză. Polonii fură
împrăştiaţi, tăiaţi şi puşi pe fugă, iar Turculeţ fu prins lângă
părcan. Cum se îndârjiră Moldovenii, uşor ar fi putut curaţi
ţara de Leşi, împrăştiind şi ultima iluzie de stăpânire în aceste
părţi a regelui polon, dacă mazilirea domnului moldovean n'ar
fi pus capăt acestei răsmeriţi.
Constantin Duca acum credea că şi-a îndreptat greşala uciderii
capigi-paşei, prin lovirea garnizoanelor polone şi prinderea
lui Turculeţ. In bucuria mare dădu în ziua de 8 Decemvrie 1695
un banchet pentru boierii, căpeteniile oştirei şi mârzacii ce-i avea
cu el, dar în timp ce aştepta să se înceapă veselia, întră pe poartă
un capigi-paşe, nou sosit dela Poartă, care, ordonând să se lege
uşile, anunţă pe Constantin Duca că e mazilit şi că în locul lui
fu pus domn al Moldovei Antioh Cantemir 1 ).
Lupu Bogdan şi lordache Ruset, auzind de cele întâmplate,
se grăbiră la Iaşi, unde erau puşi caimacami, până la sosirea
noului domn, logofătul Dubău şi Manolache Ruset. Cei doi duşmani
ai lui Constantin Duca, după ce îl pârâră bine înaintea capigi-paşei
2 ), căutară să netezească conflictul provocat de domnul
mazil cu Leşii, repezind un om la Iablonowski. Cei doi boeri
rugau în numele lui Antioh Vodă pe mareşal să oprească orice
înarmări împotriva Moldovei, făgăduindu-i despăgubire pentru
tot ce au suferit garnizoanele leşeşti dela oamenii lui Constantin
Duca, precum şi o bună vecinătate. Iablonowski acceptă cererile
i. 644.
!) Kogălniceanv, Letop. II, p. 251—253; *Arh. Vat. Nun. Pol. v. 115,
2
) Kogălniceanu, Letop. II, p. 254.