ANUARUL - DSpace

264 I. MOGA
înţelegere a cabinetului din Viena cu nemulţumiţii unguri şi incă
din Maiu Ibrahim paşa de Buda aviză pe Thokôly, a cărui autoritate
asupra Curuţilor devenise covârşitoare, că Poarta a
acceptat cererile rebelilor şi le va da ajutor militar.
Ofensiva contra imperialilor începu curând şi în ajutorul
lui Thokôly, pe lângă un contingent turcesc cu Hassan paşa, se
grăbiră din ordinul vizirului şi Ardelenii lui Apafi şi Teleki,
precum şi 3000 Moldoveni şi 4000 Munteni. Expediţia fu începută
în Septemvrie, dar după cucerirea cetăţii Kallô (13/VIII)
fu repede terminată din cauza certurilor dintre Teleki şi Thokôly.
Turcii, Moldovenii şi Muntenii plecară acasă, iar în urma
oştirei ardelene, care se retrăgea, înainta generalul imperial Caprara
până la graniţa Transilvaniei.
Ludovic XIV, profitând de dispoziţia Porţii de a ajuta efectiv
pe rebeli, ordonă marchizului de Vitry la Varşovia să înceapă
negocieri cu şeful Curuţilor, promiţându-i ajutorul Franţei,
dacă va reîncepe lupta cu Imperialii 1 ).
Sobieski se opuse însă energic acestor tratative. Mai cu
seamă când regele află de hotărârea luată de Turci, în 30 Decemvrie
1681 la Constantinopol, de a continua războiul cu Leopold
sprijinind pe rebelii din Ungaria 2 ), Sobieski opri pe Vitry
să mai corespondeze cu Thokôly, motivând că atât rezidentul
imperial, cât mai cu seamă papa şi-a exprimat indignarea ca
sprijineşte pe rebelii unguri, cari prin uneltirile lor atrag invaziunea
păgânilor în Ungaria, aducând ruina creştinătăţii. Astfel
— susţinea Regele — nu va putea conta pe sprijinul Sfântului
Scaun, sprijin de care Polonia are atâta nevoie 3 ). Ca urmare
regele încă din Maiu 1682 îndepărtă pe Du Vernay Boucault
de graniţa ardeleană, izolându-1 la Nimirow, de unde agentul lui
Ludovic XIV reuşi totuşi să continue corespondenţa cu Ardelenii
şi cu rebelii din Ungaria 4 ).
Concomitent Leopold, îngrijorat de sprijinul ce-1 dădeau
Turcii rebelilor şi de uneltirile lui Ludovic XIV, căuta să abată
pericolul din Ungaria negociind de o parte cu Thokôly, de alta
) I. Hudiţa, Hist. des rel., p. 387.
1
2
) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 100, f. 64—66.
) Waliszewski, o. c. III, p. 205—207. 212, 231—232.
3
4
) Du Hamei de Rreuil, Sobieski et sa politique de 1674 à 1683,
Revue d'histoire diplomatique, Paris, VIII-e année (1894), p. 62 squ;
I. Hudiţa, Hist. des rel etc., p. 390—391.