ANUARUL - DSpace

ABOLIREA PROTECTORATULUI RUSESC 409
reau, revoluţionarii, atunci, când Fuad-Paşa veni, după cererea
Ruşilor, să înăbuşe mişcarea şi să restatornicească ordinea legală,
arseră în piaţa Teatrului din Bucureşti, cu mare ceremonie, regulamentul
organic şi distruseră monumentul ridicat în dealul Mitropoliei
în onoarea şi amintirea generalului Chiselev, ca părinte
al acestui regulament.
Mai mult. După ce revoluţia fu oprimată, generalul Magheru,
care încerca să organizeze în Oltenia o rezistenţă armată
împotriva Turcilor eventual şi a Ruşilor, în patrioticele sale proclamaţiuni
cătră pandurii săi şi către populaţia oltenească, nu
întrelăsa a arăta că obiectivul mişcării fusese răsturnarea şi înmormântarea
regulamentului organic: Gândiţi-vă, zicea el, că
dacă voi (fraţi români) nu veţi lupta pentru sfânta noastră constituţie,
nelegiuitul regulament va veni iarăşi, urmărit de clacă,
de iobăgie, de biciu şi de robie, să-şi fverse mai amar veninul său
asupra scumpei noastre patrii şi să ne sugă mai cumplit sângele.
Cu toată forma ei declamatorie, prevestirea aceasta deveni,
din nefericire, o crudă realitate. Căci, după restaurarea aşa zisei
ordine legale şi a regulamentului organic abrogat, armatele de
ocupaţiune — turcească şi rusească — inaugurară în Principate
un regim de ne mai închipuită teroare. Capii revoluţiei, câţi nu se
putură refugia, fură exilaţi, funcţionarii ce-o recunoscuseră destituiţi,
cetăţenii ce-o susţinuseră cercetaţi şi condamnaţi la închisoare
şi robote, membrii clerului — preoţi şi călugări — supuşi
la grele canoane de superiorii lor, ţăranii chiar, care nu-şi îndepliniseră
obligaţiile faţă de proprietari, erau urmăriţi şi aspru
pedepsiţi. Un regim de grozav spionaj şi persecuţie se institui.
Dominaţiunea rusească, prin consulii şi agenţii săi, era la
culme.
Revoluţia căzuse. Ţara era prea slabă ca să o fi putut susţine,
iar Curtea protectoare prea puternică şi alarmată ca să o fi
putut tolera mai mult de trei luni. Conducătorii revoluţiei o
prevăzuseră. Ei ştiură bine că nu vor reuşi pe deplin în tentativa
lor. Totuşi o încercară. Şi o încercară pentrucă au socotit de o
mare necesitate ca ţara să facă dovadă de voinţa şi putinţa ei
de a se libera de sub cătuşele protectoratului rusesc şi să atragă
în acelaşi timp atenţiuna Europei asupra datoriei sale de a interveni
într'o chestiune politică de interes mai mare şi mai larg
de cum se credea.