ANUARUL - DSpace

192 I. MOGA
ţumiţilor 1 ). Concomitent însă, Mihail Wisznowiecki trimise pe
Opazki după ajutor urgent la Viena 2 ), iar pe Wieniawski în tabăra
sultanului, pentru a negocia oprirea ostilităţilor.
Curând începură a sosi veşti tot mai precise, cari desminţeau
comunicatele Curţii regale şi confirmau amănunţit cucerirea
Podoliei şi ocuparea Cameniţei de Turci. Nu peste mult timp
veniră apoi spre Lemberg Wieniawski şi Zlotninski, aducând
răspunsul vizirului şi al hanului la propunerile regale. Ahmed
Koprili soma pe rege să trimită în termen de 10 zile comisari
speciali, cari la data de 15 Septemvrie să fie la Cameniţa, pentru
încheierea păcii. Polonii nici să nu se gândească la restituirea
Cameniţei sau a Ucrainei, în schimb se vor angaja la
plata unui haraciu anual. Comisarii să se grăbească a sosi înainte
de a fi cucerit armata otomană Leopolul, căci odată căzută
cetatea în mâna Turcilor, nu vor mai putea cere restituirea
ei 3 ). Regele Mihail Wisznowiecki, în consiliul restrâns ţinut
în 10 Septemvrie la Iaslowietz, primi condiţiunile puse de vizir
ratificându-le cu senatorii prezenţi şi peste câteva zile ordonă lui
Wieniawski să caute zi şi noapte pe sultan, pentru a-i anunţa
sosirea iminentă a comisarilor poloni, cari în persoana lui Lubomiirski,
castelanul Volhiniei, Zlotnitzki, tezauriarul Curţii şi a
lui Sielnicki, castelanul Czernikoviei, vor veni să semneze pacea
4 ).
In acest timp tabăra otomană plecă de sub zidurile Cameniţei
spre Buczacz. La 9 Septemvrie o puternică coloană volantă,
compusă din hanul Crimeii, Ştefan Petriceicu, Grigorie Ghica
şi Doroşenco, sub comanda lui Caplan paşa, fu trimisă să asedieze
Leopolul şi să jefuiască toate împrejurimile 5 ). Avantgarda
o formau Moldovenii şi Muntenii, ca mai cunoscători ai
pământului, curăţind drumurile şi tăind arborii cari împiedecau
înaintarea armatei, mai cu seamă a artileriei 8 ).
La 24 Septemvrie Leopolul fu împresurat de Caplan paşa
şi, după ce se încercă înzadar cuprinderea lui prin asalt, fu adusă
!) Hurmuzaki, Docum. XVI, p. 29—30.
2) Arh. Vat.: Nun. Pol. 87, f. 251.
3) Hurmuzaki, Docum. XVI, p. 36—37.
) Ibidem, p. 38—39.
4
5) Hammer, o. c. XI, p. 387—388.
«) Hurmuzaki, Docum. SupL Ii, p. 261.