ANUARUL - DSpace

SOBIESKI Şl ŢĂRILE ROMÂNE 269
zisă 1 ), sosi pe la mijlocul lui Iunie în tabăra otomană dela Alba
Regală 2 ). De aici grosul oştirei turceşti se urni spre capitala imperială
şi în 13 Iulie 1683 Kara Mustafa ajunse în faţa Vienei 3 ).
Asediul începu a doua zi şi ţinu până la 13 Septemvrie 1683.
Atât dealungul drumului până la capitala austriacă, cât şi în timpul
asediului, domnii români n'avură altă însărcinare decât ridicarea
de poduri pentru oastea otomană. Astfel construiră unul
la Raab 4 ) şi altul, în August, la Nussdorf lângă Viena, în timp
ce deasupra capetelor lor se încrucişau obuzele artileriei germane
şi turceşti 5 ). Generalul Schulz rupsese podul, care lega insula cea
mare de malul apropiat al cetăţii imperiale şi vizirul însărcina
pe Munteni şi Moldoveni cu repararea lui. Din ordinul lui Carol
de Lorena însă, generalul Heissler, colonelul Ricciardi şi
graful Archinto deschiseră foc asupra Românilor, cari fugiră
lăsând podul neisprăvit 6 ). Cu acest prilej atitudinea Moldovenilor
şi Muntenilor inspiră Turcilor oarecare neîncredere şi paşa din
Bosnia şi cel de Magnesia primiră ordin să-i supravegheze 7 ).
De fapt Şerban Cantacuzno căuta să ajute pe ascuns pe
creştini, mijlocind corespondenţa rezidentului imperial din tabăra
otomană Kunitz, cu cei din cetate şi cu Carol de Lorena.
încă din 22 Iulie Kunitz scria că Şerban i-a trimis vorbă de
repetiţe ori, că Românii (cari lucrează la construirea podului)
vor părăsi lucrul, retrăgându-se în momentul când va apărea
armata imperială, ceeace in adevăr o şi făcură. Apoi când servitorul
lui Kunitz, care ducea scrisorile, fu prins de Turci, Şerban
Cantacuzino se oferi să-1 treacă îmbrăcându-1 în haine de
soldat muntean, asigurând totodată pe Kunitz că oamenii lui în
orice conflict vor lăsa biruinţa Imperialilor, arătând în astfel de
prilejuri steagurile lor, cari uşor pot fi recunoscute, având pe o
parte pe Maica Domnului, pe cealaltă crucea. In acest sens —
spunea Şerban — sunt înţeleşi şi Moldovenii şi Ardelenii 8 ).
1) Mon. Com.. E. Tr-niae, XVIII, p. 111—112.
2) Hammer, o. c. XII, p. 86—88.
3) N. Iorga, Geschichte d. Osm. Reiches, IV, p. 191.
4
) Hammer, o. c. XII, p. 88.
5) Ibidem, XII, p. 100—101; JV. lor ga, St. şi doc. IX, p. 136—137.
) Feigius Joannes Constantius, Wunderbahrer Adlers-Schwung,.
e
Viennae, 1694, t. II, p. 42.
') Hammer, o. c. XII, p. 103.
) V. Zaborovschi, o. c. p.-35—36.
s