ANUARUL - DSpace

218 I. MOGA
nul Munteniei, în care fusese numit deja Gh. Duca, dar sosiră
câţiva călăreţi scăpaţi din măcelul delà Hotin, acuzând cu atâta
îndârjire pe domnul Munteniei, ca pe principalul vinovat al
dezastrului 3 ), încât făcură imposibilă revenirea acestuia în scaun.
Vizirul se mulţumi deci cu iertarea acordată şi ordonă ca soţia
şi copiii lui Ghica să fie scoşi din prinsoarea lui Duca Vodă.
Plecarea lui Grigorie Ghica la Turci arătă Moldovenilor
singura cale de a scăpa ţara de mânia păgânilor delà Dunăre.
Imprăştierea oastei leşeşti sdruncină încrederea Moldovenilor în
Poloni şi le întări convingerea, că trecerea de partea vecinilor
delà Nord a fost o aventură, de pe urma căreia casele lor şi
ţara întreagă va fi risipită de Tătari şi Turci. O imediată înţelegere
se făcu între boieri şi oaste să părăsească pe Petriceicu-
Vodă şi la Iubăneşti cerură domnului să-i lase să plece acasă,
să-şi ocrotească familiile de Tătarii. Petriceicu-Vodă, încrezător
incă în ajutorul Polonilor, căută să-i reţină, susţinând că va veni
oaste multă leşească să apere ţara de păgâni, dar boierii, în
frunte cu Miron Costin, au declarat că nu vor lăsa casele lor
pe mâna Tătarilor şi părăsind pe Ştefan Petriceicu, luară drumul
spre Galaţi, unde noul domn, Dumitraşcu Cantacuzino, sta
gata să plece cu 20.000 de, Tătari să-şi ocupe scaunul din Iaşi 1 ).
In acest timp, Petriceicu-Vodă se uni cu oastea ce mai rămăsese
lângă Sobieski, care cobora spre Prut să asigure, înainte
de retragere, stăpânirea Moldovei pe seama domnului polonofil
şi a Coroanei leşeşti. Intre 21 şi 24 Noemvrie Sobieski era la
Davideni, pe Prut 2 ), de unde hotărî să plece împotriva lui Caplan
paşa, la Ţuţora. Soldaţii însă, din cauza frigului şi a lipsurilor
de cari sufereau, refuzară să mai înainteze şi la 27 Noemvrie
mareşalul se reîntorcea pe Jijia, între Suceava şi Botoşani.
In drum, Sobieski primi, la 25 Noemvrie, scrisori delà boierii
munteni, cari cereau ca în locul hainitului Grigorie Ghica să le
dea domn pe pribeagul Constantin Şerban, care era cu oastea
polonă în Moldova. Mareşalul însă, departe de a mai putea influenţa
evenimentele din Muntenia, făcea pregătiri de plecare.
In aceeaşi zi trimise o coloiană de 2000 soldaţi pentru a împre-
3) Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 297—298.
*) Kogălniceanu, Letop. II, p. 204—206.
2
) *Arh. Vut. Nun. Pol. v. 89, f. 586; N. lor ga, St. şi doc. IX, p. 159,