ANUARUL - DSpace

434 ALEXANDRU MARCU
lui I. Ghica la 6 Iulie 1849 şi în care nu uita să declare că
„. .de va ţine, cum sper acuma, râsboiul, apoi voiu face legiunea,
căci la aceasta zi şi noapte gândesc" *), aminteşte de
greutăţile cu care avea de luptat în Ungaria prietenul său italian,
ceea ce dovedeşte că, într'un fel sau altul, păstrau încă un
neîntrerupt contact, iar veştile pe care le avusese dela Monti,
lipsit încă de arme pentru legionarii săi 2 ), îi vor fi dat desigur
de gândit revoluţionarului român, care nu renunţase încă la
planul fixat la Constantinopol, de acord cu Ghica şi cu ministrul
Tecco.
In vreme ce Kossuth căută să ajute, pe cât îi îngăduiau
împrejurările, energicele cereri ale colonelului Monti, acesta se
grăbea să adreseze subalternilor săi o înflăcărată proclamaţie
(la 9 Iulie 3 ), din care, bine înţeles, nu puteau lipsi fraze ca
acestea: Cauza pentru care luptaţi, este cauza libertăţi popoarelor
împotriva jugului tiraniei... Soldaţi! vreau ca la fel
cu fraţii noştri Unguri şi cu acei glorioşi compatrioţi ai noştri
care se bat în Italia împotriva unui duşman comun — să cunoaşteţi
şi să fiţi pătrunşi de comuna şi glorioasa cauză a
Ungariei şi Italiei... Maghiarii şi Italienii, deopotrivă pângăriţi
de Austria, au făcut o strânsă alianţă între ei şi vor luptă unii
pentru alţii şi toţi, pentru o cauză comună: sa doboare tirania
austriacă... Soldaţi! dacă adevărat sânge italic curge în vinele
voastre, trebue să fiţi mândri şi să vă înfioraţi, să strigaţi cu
mine: La arme! Răzbunare!... Intr'acestea, prieteni! ce vă pot
spune drept mângâiere e că: în clipa în care hoardele ruseşti
au pornit să sprijine tiranii Habsburgi — în aceeaş clipă alianţa
dintre Maghiari şi poporul din Roma, din Sardinia şi din LombardoVeneto
s'a cimentat însfârşit... Numele lui Kossuth, acest
al doilea Crist al libertăţii, e binecuvântat de orice Italian, precum
e venerat în Ungaria numele lui Mazzini al nostru, al lui
Manin şi Azeglio...".
In vreme ce Austriacii, Ruşii şi Croaţii erau astfel stigmatizaţi
la „stâlpul infamiei" de patriotica indignare a comandantului
italian, Românii, care luptau totuşi împotriva Ungurilor,
!) Scrisori, ed. cit., p. 101.
2) După cum i se plângea lui Kossuth, la 6 Iulie 1849. Vezi textul
scrisorii In Berko, op. cit., pp. 22 urm.
3) Textul in Berko, op cit., pp. 27 urm.