ANUARUL - DSpace

SOB1ESK1 ŞI ŢĂRILE ROMÂNE 313
un important ajutor bănesc dacă operaţiunile se vor îndrepta
asupra Cameniţei, declarând în acelaş timp, în consiliul delà începutul
lui Decemvrie, că St. Scaun recunoaşte drepturile Coroanei
ungare asupra Transilvaniei, Moldovei şi Munteniei. Sobieski
ripostă că cele trei provincii au fost pierdute de atâta
vreme de Coroana ungară, încât oricine le poate ocupa. Se arătă
totuşi dispus să înceapă campania cu asediul Cameniţei, dacă
papa îi va da artileria necesară 1 ).
Nunţiul apostolic şi rezidentul imperial stăruiau pentru limitarea
operaţiunilor la asediul Cameniţei, fiindcă se temeau că
Polonii, pornind campania în Moldova şi Muntenia, după cucerirea
acestora vor pătrunde în Ardeal. Şi de fapt Sobieski îşi
mărturisi gândurile lui Bèthune. declarând că acum e momentul
potrivit ca regele Franţei să-şi măsoare puterile cu Leopold, altcum
acesta încă în cursul iernei va fi stăpânul Ungariei, va
cuceri Transilvania, Muntenia şi Moldova şi va încheia pace
cu Turcii, având apoi libertatea de a-şi îndrepta armele unde
va voi. Polonia atunci, fiind înconjurată de provinciile imperiale,
nu va mai fi în stare să dea sprijin Franţei. Ludovic să se grăbească
deci a ajuta Polonilor să devie ei stăpâni asupra celor
trei provincii, zădărnicind astfel planurile Imperialilor 2 ).
Deşi din Franţa nu veni nici de data aceasta vre-un ajutor,
regele rămânea pe lângă planurile lui şi Pallavicini raportă la
Roma că Sobieski a decis strângerea oastei pentru a putea pleca
spre Dunăre, unde trebue să ajungă până la sfârşitul lui Mai.
Campania se prevedea uşoară, având regele credinţa că i se
vor ataşa şi domnul Moldovei şi cel al Munteniei cu ostile lor.
Acestora le va lăsa un bun număr de auxiliari poloni, pentru a
opri, la nevoe, trecerea Turcilor peste Dunăre, iar regele cu
grosul oştirei va pleca în Bugeac să nimicească cuiburile Tătarilor.
Nunţiul, nemulţumit, se îndoia de izbânda planului regal,
spunând că nu înţelege pe ce temeiu are regele atâta încredere
în Moldoveni şi Munteni, încât să lase în seama lor la Dunăre
o parte din armata obosită şi epuizată de lupte 3 ).
1
) Frah-nôi V., o c. p. 160.
2
) Ibidem, p. 160—161.
s) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 104, i. 389, 401.