ANUARUL - DSpace

432 ALEXANDRU MARCU
la 30 Aprilie i se putuseră adaogă alţi 100 de luptători, printre
care şi câţiva ofiţeri italieni. Majoritatea erau prizonieri, dezertori,
sau foşti militari cu garnizoana pe teritoriul Ungariei
şi al Transilvaniei. Reşedinţa Legiunii eră la Debreţin, iar
la 22 Mai 1849 se află în fruntea ei căpitanul Camillo Fedrigoni,
fost „cetăţean de onoare" al Aradului.
Făcându-şi apariţia la Debreţin Alessandro Monti, ofiţer
în armata piemonteză, cu un trecut militar din cele mai strălucite
şi pe care ministrul Gioberti îl socotise vrednic să
reprezinte interesele Patriei sale în Ungaria în împrejurări ca
acelea, se înţelege dela sine că Dictatorul Kossuth, de acord cu
ministrul său de războiu Górgey, aprobase numai decât numirea
lui Monti în fruntea Legiunii italiene, căreia urmă să i
se dea o nouă orânduire totodată Monti erâ avansat la gradul
de colonel.
In ziua de 1 Iunie 1849 Legiunea Italiană se putea considera
definitiv constituită sub această nouă comandă, numărând
cam 1200 de oameni, împărţiţi în şase companii, la care se
adăogâ un escadron de cavalerie. Mai toţi cei ce o alcătuiau
erau Italieni din Milano, Cremona, Bergamo, Brescia, Treviso,.
Vicenza, Padova, Pavia, Como, Venezia şi Rovigo.
încă dela 25 Mai noul comandant Monti dăduse un
ordin de zi către subalternii săi, în care nu omitea să amintească
ura contra Austriei, care-i unea pe Italieni de Unguri,
fiind încredinţat că ostaşii din Legiune vor şti să cinstească
numele Italiei ,,pe pământul fraţilor maghiari". Şi apoi:
,,... Răzbunare este strigătul care vă vine de pe câmpurile
voastre, de pela casele voastre potopite, nimicite de hoardele
austro-croate; şi răzbunare fie strigătul vostru de luptă. Strângeţi-vă
cu toţii în jurul steagului tricolor, în jurul acestui sfânt
palladiu al libertăţii, cu un singur gând, cu un singur jurământ
: moarte asasinului austriac, trăiască Ungaria, trăiască
Italia" 2 ).
Cât despre cavaleriştii italieni din Legiune, aceştia dăduseră
dovada bravurei lor încă din iarna anului precedent,
când, luptând în armata gereralului Bem, se distinseseră
în luptele dela Almaş şi dela Aiud, „unde singuri treispre-
1) Vigevano, op. cit., p. 8.
2
) Vigevano, op. cit., p. 10.