ANUARUL - DSpace

1. MOGA
rile de artilerie ale generalului Konski îi putură împrăştia, aiungându-i
dela întăriturile taberei şi dela corturi; In acest timp
ienicerii devastară păşunile, iar Tătarii ocupară singura linie de
retragere, trecătoarea îngustă din pădure. In tabăra polonă începu
să se simtă lipsa de proviziuni şi de furaj, încât Iablonowski,
pentru a nu fi înfometat şi înecat în mlaştinile ce le
avea la spate, făcu planul de retragere pe care-1 execută Konski,
generalul artileriei.
Dela câţiva prizonieri făcuţi cu prilejul luptelor ce au urmat,
s'a cunoscut mai târziu intenţia Turcilor de a ataca cu
acest prilej ariergarda, în timp ce Tătarii, conduşi de Moldovenii
cunoscători ai potecilor, urmau să atace carăle în pădure.
Planul reuşi însă numai în parte.
Polonii tăiară copacii şi făcută două poduri peste mlaştinile
din spate şi în noaptea de 8 spre 9 Octomvrie, după ce lăsară
aprinse focurile din tabără, începură traversarea pădurii. In
besna ce acoperia înfriguratele sforţări ale trupelor cari mânau
carăle Cazacii jefuiră ce a mai rămas din bagaje şi Bonesana
numai cu greu putu să-şi mântuiască carul cu banii. După furgoane,
se adânci în pădure cavaleria. In zorii zilei Turcii, observând
retragerea Polonilor, năvăliră asupra ariergardei compuse
din infanterie, dragoni şi o parte din artilerie, care sub comanda
generalului Konski acoperia retragerea. Atacurile cavaleriei
turceşti şi ale Tătarilor cădeau repetate cu violenţă tot mai
mare, intrară în luptă şi Moldovenii şi ienicerii şi cum, dela
un timp, focurile de armă şi de artilerie ajunseră să nu mai
retragerii. Din naraţiunea lui D. Cantemir reiese însă, că Moldovenii
au fost cei dintâiu atacaţi, fiind aşezaţi pre Apus de Nistru (recte
Prut) şi credem că e a se înţelege, că domnul Moldovei era aşezat dincolo
de părăul Huceul cu ordinul de a împiedeca o mişcare de încercuire
a oastei otomane, pornită din aripa dreaptă a Leşilor, unde erau
Cazacii. Năvălind Polonii în această direcţie, Cantemir îi opri şi, la
sgomotul luptei, Tătarii atacând înconjurară pe Leşi, cari abia putură
scăpa în tabără. După aceasta fu îndreptat atacul la care participară
şi Turcii, punând în pericol întreagă tabăra polonă. Şi N. Costin credem
că se referă la această parte a luptei, când povesteşte că domnul
Moldovei „au eşit singur cu capul lui şi cu curtea lui, cu boerinaşii
şi slujitorii, ce avea mai de treabă, la harţă şi mare vitejie au arătat
la acea aripă dincotro au dat el năvală asupra Leşilor, cât spun că
îndată au legat Leşii tabăra şi au clătit înapoi dintr'acela ceas".
(Letop. II, p. 38).