ANUARUL - DSpace

ÎNCHEIERE
CAP. VII.
PACEA DELA CARLOWICZ
Anul 1699 a adus liniştea în Orientul European, tulburat
timp de aproape 3 decenii de conflicte armate şi de lupte diplomatice.
Negocierile de pace ale Ligei Sfinte cu Poarta fură reluate
în iarna anului 1697—8, prin mijlocirea ambasadorului englez,
lordul Paget şi a celui olandez Collier.
Pornirea spre soluţionarea pacifică a diferendului de decenii
dintre Austria şi Turcia se accentua în măsură tot mai mare, atât
la Viena, cât şi la Constantinopol. Leopold, cu toate că în cursul
anului 1697 reuşi, prin campania condusă de Eugen de Savoya,
să zdrobească puterea otomană în lupta dela Zenta, renunţă la
continuarea ofensivei împotriva păgânilor atât din cauza crizei
financiare şi a tulburărilor ivite în rândurile oştirei pentru neplata
soldelor, cât mai cu seamă din dorinţa de a avea linişte în
Răsărit, pentru ca în momentul când mult aşteptata moarte a lui
Carol II va deschide succesiunea la tronul Spaniei, împăratul
să aibă mână liberă la Rin 1 ). Turcii, la rândul lor, după înfrângerile
suferite în cursul anului trecut, ajunseră în imposibilitatea
de a opri o nouă ofensivă a creştinilor, care, în urma alianţei
încheiate la 8 Februarie 1697 între Leopold şi Petru cel Mare,
cu sporul de forţe ce-1 putea aduce şi noul rege polon Frideric
August de Saxa, ar fi putut cauza pierderi ireparabile Imperiului
Otoman. In astfel de împrejurări, Divanul primi în Ianuarie 1698
propunenle lui Paget şi Collier, fixând ca bază a negocierilor
!) Popovic R. Michailo, Der Friede von Karlovitz. Leipzig, 1893,
p. 36—37.