ANUARUL - DSpace

O LEGIUNE ITALIANĂ ÎN TRANSILVANIA 423
mai de seamă exponenţi ai Risorgimentului italian, istoric şi
filosof, care preconizase încă de prin 1840 desmembrarea
Turciei şi Austriei, prin crearea de State naţionale. Ajuns preşedintele
Consiliului de Miniştri al Piemontului, Gioberti —
după mărturia lui N. Bianchi, autor al unei bine cunoscute Istorii
documentate a diplomaţiei europene în Italia (i8i4—i86i l ) t
„se gândea să facă din Piemont pacificatorul Slavilor, Ungurilor
şi al Românilor". Ca un început, se grăbise a-şi da consimţimântul
pentru încheierea unui tratat de alianţă defensivă
şi ofensivă cu Ungurii, în care scop îl recunoscuse pe Spleny
drept trimis oficial al Guvernului kossuthist, fixând şi punctele
de bază ale acordului, în vederea unei acţiuni militare comune:
crearea unei Legiuni maghiare în Piemont, odată cu trimeterea
unui agent diplomatic la Budapesta, acreditat, cu instrucţiuni
precise în vederea încheierii alianţei, pe lângă preşedintele
Comitetului de Apărare al Ungariei. Iar în vederea întregirii
planului privitor la extinderea înţelegerii cu celelalte Naţionalităţi
din părţile dunărene, un alt agent al lui Gioberti (Marcello
Cerutei 8 ), avea sâ-şi fixeze reşedinţa la Belgrad.
Misiunea de a duce tratativele la Budapesta îi revenea
fostului ofiţer austriac Alessandro Monti, despre care ne vom
ocupă pe larg în cele ce urmează. Pentru moment, vom menţiona
faptul că în instrucţiunile ce i se dăduseră în vederea
misiunii sale, pe lângă recunoaşterea independenţei Ungariei
şi colaborarea într'o apropiată acţiune militară în Croaţia, se
cuprindea şi un punct în care se preconiza împăcarea dintre
Slavi, Unguri şi Românii din împărăţia habsburgică, bazată
pe egalitatea de drepturi şi garantată de opera mediatoare a
Piemontului 3 ). Kossuth, b'ne înţeles, apreciind foloasele unei
alianţe cu Piemontul în acele clipe definitiv hotărîtoare pentru
soarta revoluţiei şi independenţei maghiare, nu întârziase de a
stărui din răsputeri pentru aducerea la îndeplinire a plănuitei
alianţe, care însă avea să rămână în stare de proect, din cauza
victoriei dela Novară, repurtată de Austriaci împotriva armatelor
piemonteze. Şi atunci, Kossuth se mulţumise să încheie
1) Citatul în F. Bettoni-Gazzago, Gli Italiani nella guerra d'Ungheria
'(1848-1840), Milano, Treves, 1887.
2
) Pentru activitatea acestuia In Orient şi în Principate, până târziu,
vezi Conspiratori, etc, indice.
3) Vezi bibi. din Csnspiratori, ele, p. 11.