ANUARUL - DSpace

SOBIESK1 ŞI TARILE ROMÂNE 337
seamă articolul XII, care prevedea că, dacă Turcii vor restitui
Polonilor Cameniţa şi teritoriile ocupate din republică, Leşii vor
trebui să se mulţumească cu atâta. Sobieski iişi vedea tăiată astfel
orice posibilitate de noui cuceriri, iar Imperialii se temeau ca,
după ce Cameniţa şi părţile polone din Podolia şi Ucraina vor
ajunge în mâna Leşilor, aceştia, ne mai având motiv de luptă
contra Turcilor, vor încheia pacea cu Poarta şi vor ieşi din Liga
Sfânta. De altă parte, tratatul prevedea ca ortodocşii din Polonia
să stea sub directa autoritate a mitropolitului din Chiev,
dând astfel ţarilor prilejul de a se amesteca în chestiunile interne
ale Poloniei.
Papa şi Imperialii stăruiau prin Buonvisi ca Polonii să lămurească
art. XII înainte de ratificare, — in orice caz să nu
se desfacă de Liga Sfântă —, iar dacă Moscoviţii vor ameninţa
cu ruperea tratatului, Polonii să dea cel puţin o declaraţie membrilor
Ligii, asigurându-i că nu vor părăsi confederaţia 1 ). In
urma presiunilor făcute de Curtea din Viena şi de diplomaţia
papală şi având unica nădejde că acum, după eşuarea campaniei
din Moldova, intrarea în acţiune a Moscoviţilor le-ar da
posibilitatea unei noui expediţii, cu mai mari sorţi de izbândă,
Polonii cedară şi în primele luni ale anului 1687 ajunseră la
acordul ca Ruşii să pornească îndată expediţia în Crimeea şi, în
cazul că Turcii ar pătrunde spre Lemberg, să dea Polonilor trupe
auxiliare, ambii aliaţi obligându-se să nu încheie pace separată
cu Poarta 2 ).
Se făcură deci noui pregătiri pentru a ieşi în campanie
contra Turcilor. La războiu îl îndemna pe rege papa, care voia
să vadă continuându-se cruciada contra semilunei, Imperialii, cari
profitau de pe urma acestei diversiuni pentru planurile lor, şi
însăşi nădejdea şi ambiţia Iui Sobiesk'i de a realiza în acest an,
când şi Moscoviţii vor intra în acţiune, ceeace n'a putut face
în anii trecuţi. Deşi argumentele, prin cari Pallavicini motiva
retragerea din toamna trecută oastei polone în Moldova, făcură
la Roma impresia că n'au convins nici pe cel ce le scrisese, totuşi
1) Relationes Buonvisi, p. 155, 245, 269, 273, 290, 292.
2
) H. Uebersberger, o. c. p. 38.
Ar.uaiu] Iest. de Ist. Na*, voi. VI