ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢAKILE ROMÂNE 345
că intenţia lui e de a urma cursul Prutului, îndreptându-se spre
Muntenia, ţinta campaniei din acest an. Cantelmi însă, voind să
evite o nouă înveninară a raporturilor polono-austriace, din cauza
Munteniei, căută cu toate argumentele posibile să convingă pe
rege, că o expediţie dealungul Nistrului în Bugeac ar fi muit
mai utilă pentru Poloni, mai cu seamă dacă vor putea determina
şi pe Moscoviţi să intre în acţiune, având posibilitatea ca, după
distrugerea cuiburilor tătăreşti, prin ocuparea Chiliei şi a Cetăţii
Albe să-şi întindă stăpânirea asupra Ţărilor Române, de a
•căror credinţă, atâta timp cât Tătarii nu vor fi risipiţi, regele nu
va putea fi sigur. Sobieski, cel puţin în faţa rezidentului veneţian,
în urma atâtor stăruinţe, lăsă să se înţeleagă că va duce
campania în Bugeac 1 ). Preocupat însă continuu de gândul de a
preveni o stăpânire austriacă în Muntenia, regele expuse la începutul
lui Iulie, în consiliu, noul său plan de a înainta repede în
Moldova, cu scopul de a ocupa şi întări cetatea Romanului, care
fiind între Muntenia şi Moldova, va fi un punct comod de întâlnire
al oştilor voevozilor români cu armata polonă, — după cum
•aceştia au şi promis să o facă, •— iar în caz contrar, de aici, numiţii
voevozi vor putea fi uşor constrânşi la unire, fiind ameninţaţi
că altcum regele le va ocupa ţările. In sprijinul aşezării Polonilor
la Roman se aducea şi motivarea, că acolo oastea leşească
era mai puţin expusă incursiunilor tătăreşti şi putea, în acelaş
timp, împiedeca trimiterea de ajutoare turceşti la Cameniţa. In
acest scop regele urma să lase la Roman 5—6000 Tătari lipcani
şi raiteri poloni, cu întreţinerea cărora fu însărcinat episcopul
dim Bacău, părintele Dluski, destinat să plece în Moldova să cumpere
cu bani pontificali proviziuni din Transilvania. Pallavicini
s'a opus şi de data aceasta categoric planurilor regale cari ţinteau
Muntenia, susţinând înaintarea dealungul Nistrului şi ocuparea
cetăţilor întărite de pe malul apei, de unde, apoi, anul viitor să
se înainteze în Bugeac şi să se blocheze Cameniţa 2 ).
Regele însă prefera să dea ascultare grăbitelor chemări ale
domnilor români, cari, ameninţaţi de apropierea Imperialilor, în
Iulie stăruiră energic prin Miron Costin şi prin stolnicul Constantin
Cantacuzino la hatmanul Iablonowski să pătrundă în
•ÎMA Vai. Nun. Pol. v. 107, f. 187—188.
2) Ibidem, v. 107. f. 2A2, 24(5—?«.