ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 2-45
cesc, până ce le veni în ajutor Romodanowski cu Moscoviţii.
Aceştia sdrobiră lângă râul Tesmin oatea de Tătari, Munteni
şi Moldoveni, care căuta să le oprească trecerea, şi constrânseră
iu 7 Septemvrie pe serascher să ridice asediul. Oastea turcească
aeum o rupse la fugă, lăsând pe câmpul de luptă 20.000 morţi* şi
18 tunuri mari 1 ).
Veştile neliniştitoare, ce soseau din Ucraina la Poartă, grăbi
audienţa lui Gninski la sultan, care îl primi la palat în 14 Septemvrie.
Când se ştiu apoi de înfrângerea suferită la Cehrin, spaima
la Constantinopol fu atât de mare, încât se credea în primejdie
Azovul, Crimeea şi Podolia cu Cameniţa. Toate ştirile fură
deci oprite la hotar, Gninski fu pus sub pază strânsă şi solul,
ţinut astfel în complectă izolare, nu putu să folosească înfrângerea
Otomanilor în favoul ţării sale. La începutul lui Martie
1678 apoi, când fu răpândit svonul că Poarta a început tratative
de pace cu Moscoviţili, Gninski crezu că nu mai are ce aştepta
şi în ziua de 7 iscăli ratificarea păcii 2 ), lăsând in mâna Turcilor
cetăţile Bar, Medziboz, Nimirow şi Kalinic, obţinând în
schimb pentru Poloni cetăţile Bialocerkiew şi Pawlowszk.
Tratatul preciza că în Podolia va rămâne un singur paşe, iar
Tătarii vor fi obligaţi, ca în schimbul obişnuitului plocon ce-1
primesc de la republică, să nu o mai tulbure cu incursiunile lor
de jaf, iar când vor fi chemaţi în ajutorul Porţii să nu mai
treacă prin regiuni leşeşti, ci numai pe vechile lor drumuri.
Republica nu va putea ridica armată împotriva Turcilor, nici
nu va permite strângerea de lefegii pe teritorul ei pentru a-i
trimite împotriva lor, sau în Transilvania, aceasta fiind patrimoniul
Porţii. Deasemenea Polonia e obligată a extrăda pe principele
Ardealului, sau pe voevozii Moldovei şi ai Munteniei,
când sar refugia pe teritor polon, arătându-se astfel prietenă
prietenilor şi duşmană duşmanilor Porţii 3 ).
7. Urmările păcii.
Pacea dela Zurawna a produs mare emoţie la Paris, la Viena
şi la Roma, iar în Polonia fu considerată atât de partizanii regei)
*Arh. Vut. Nun. Pol. v. 95. f. 553; N. Iorga, St. şi doc. IX, p,
173—175.
i) N. Iorga, St. şi Doc. IX, p. 176.
3) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 96, i, 240.