ANUARUL - DSpace

500 I. CRĂCIUN
se strădueşte să utilizeze aceste laude socotindu-le ca izvor de
reală valoare (?) pentru capacitatea militară a Principelui ardelean.
In continuare Pellerdi spune:
„împuşcăturile n'au mai contenit nici afară, nici înlăuntru,
dar cum lemnele îngrăditurii de scânduri erau lemne foarte verzi,
şi nuelele aşişderea, precum şi pământul de umplutură, moale,
totul era încă neuscat. Pe dinlăuntru îngrăditura avea o umplutură
de doi stânjeni, aşişderea toată din pământ moale, iar, înălţimea
ei, jur-împrejur, de două suliţe, ferecată din loc în loc, în
trei locuri. Cu împuşcături nu putură să-i strice nimic, însă marea
mulţime, ajutată de fumul groaznicelor împuşcături, a rupt
umplutura în mai multe locuri, a aprins cu praf de puşcă şi cu
lemne uscate îngrăditura, iar cu ajutorul scărilor s'au apucat de.
asalt, suind pe ele foc şi lemne uscate în mii da mănunchiuri;
din pricina fumului prea mare, de desele împuşcături, Turcii nu
putură să vadă nimic în afară, ba unde era vre-o săpătură cât de
mică, ai noştri o luară îndată dela ei şi o aprinseră. Astfel neputând
suferi focul, [Turcii] au eşit din ea [din cetate] şi fură cu
toţii tăiaţi. In aceeaşi zi seara, cam pe la ceasurile 9, ne-a dat
Dumnezeu în stăpânire cetatea, pe care Sinan Paşa o zidi din
toate puterile lui timp de 6 săptămâni; Dumnezeu ne-a dat-o în
manile noastre în decurs de 6 ceasuri. Pe Paşa, împreună cu
Begul i-au adus vii înaintea stăpânului nostru, iar pe cei rămaşi
[în cetate] pe toţi i-au tăiat; Domnul nostru a dat slobozenie
pentru jaf tuturor, şi au găsit nenumărate comori şi aur,.. . mulţi
cai şi vite, mult praf de puşcă, gloanţe, 2 tunuri mari, cu ghiulele
cântărind 56 funţi, iar sus pe îngrădituri 44 falconete.
. . . Dintre creştini au pierit cel mult 40, aşa şi-a păzit Dumnezeu
poporul său, şi şi aceia au fost nişte săraci piedestraşi.
De acolo a purces Măria Sa cu oastea 1
după Sinan; dacă nu
1-a aşteptat la Târgovişte, va merge după el şi la Bucureşti, ba
oriunde i-1 va da Dumnezeu în măna Măriei Sale. In ziua de 23.
Octomvrie am pornit din Târgovişte şi am mers în acea zi
două mile spre Bucureşti".
Intre timp au fost prinşi trei pribegi unguri,
,,pe cari Domnul nostru întrebându-i, unde e Sinan Paşa,
au răspuns că e la Bucureşti, dar înţelegând că Măria Ta ai
luat atât de repede Târgoviştea, n'a îndrăznit să vă aştepte nici
la Bucureşti, ci a plecat fugind în grabă, încât toate tunurile şi
falconetele pe cari Ie-a avut cu sine, pe acelea pe toate le-a lăsat
acolo în cetate şi în tabără, împreună cu nenumărate previziuni..
rând, căci n'a fost şanţ în faţa vreunei cetăţi, In care să nu fi fost prezent.
S'a întâmplat sâ se puste din cetate asupra şanţului, încât glonţul
i-a trecut pe deasupra căciulii şi observând că cineva s'a ascuns din faţa
împuşcăturii, 1-a şi mustrat. Toată lumea îi admiră curajul si cum
poate Să birue atâta* trudă Măria Sa, care pe un drum atât de lung, a-
proape zece săptămâni nu şi-a lepădat armele, ci numai când şi-a schimbat
albiturile".