ANUARUL - DSpace

SOBIESK1 Şl ŢÂRILE ROMÂNE 349
în Muntenia, pentru a constrânge pe Şerban Cantacuzino să dea
atât ajutorul militar, cât şi proviziunile promise pentru campania
pornită de Austriaci spre Dunărea de Jos. Veterani pleca
deci din Ardeal, cuceri Lipa, coborî la Dunăre şi ocupă Orşov.i.
La 24 August era la Cerneţ şi de aici, după ce ajunse la o înţelegere
cu Şerban Cantacuzino, înainta în inima Olteniei, la Craiova
1 ). Din drum, comandantul oştilor imperiale scrise cu data
de 30 August lui lablonowski, invitându-1 să ocupe Moldova, că
el, la rândul său, va ataca din Muntenia pe duşmanii comuni,
pe Tătari, cari, strânşi între două focuri, vor fi învinşi 2 ).
Dar ce vigoare mai putea da expediţiei leşeşti chemarea generalului
imperial, când pătrunderea Austriacilor în Muntenia
demoralizase cu desăvvârşire pe Paloni? Sobieski nu putea privi
prezenţa oştilor germane în Ţara Românească, decât ca un început
de ocupaţie, • consecinţă a pretinsului tratat, încheiat de
Leopold şi Şerban cu nesocotinţa dreptelor lui revendicări asupra
provinciei dela Dunăre. Aversiunea regelui pentru Imperiali izbucni
în duşmănie, când primi ştirea, jignitoare pentru casa lui,
că la Berlin principesa văduvă Radziwil, care promisese să se
mărite cu principele Iacob, prin surprindere s'a cununat cu Carol
de Neuburg. Sobieski văzu aci mâna uneltitoare a lui Leopold
şi aruncă în faţa celor din jurul lui acuza că e trădat de aliaţi 3 ).
In astfel de împrejurări, de o colaborare cu armatele imperiale
nici nu mai putea fi vorba.
De altfel nici Tătarii nu îngăduiau Polonilor să întreprindă
ceva peste Nistru. Totuşi lablonowski, pe la mijlocul lui Septemvrie,
văzând că nu mai poate reţine dela retragere oastea istovită,
fu de părerere ca, înainte de a se sfârşi campania, să satisfacă
în parte invitaţia lui Veterani, trimiţând în Suceava 4—5000
oameni 4 ). Dar nu se făcu nimic. Septemvrie încheie astfel această
campanie polonă, după părerea nunţiului apostolic Cantelmi,
..ruşinoasă şi nenorocită". Tătarii în ziua de 23 se retraseră spre
Ţuţora, iar Polonii se împărţiră în cartierele de iarnă, în Volhinia
şi Pocuţia 5 ).
1) V. Zaborovschi, o. c. p. 135—136.
2
) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 107, f. 361.
3) Bibi. Vat. Barb. lat. v. 6560 (31 Agosto 1688).
") *Arh. Vat. Nun. Pol. 107, f. 362.
5
) Ibidem, v. 107, f. 361, 395.