ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 287
imperiale îndreptând-o întreagă împotriva Turcilor, Leopold trimise
o parte a oştilor sale la Rin 1 ).
Concomitent, Thokoly, nemulţumit de negocierile duse cu
Curtea imperială, porni cu Curuţii din nou la cucerirea cetăţilor
în Ungaria 2 ).
In astfel de împrejurări cererile lui Şerban Cantacuzino mi
puteau fi satisfăcute şi Buonvisi fu însărcinat să scrie lui Sobieski,
arătându-i imposibilitatea de a se trimite ajutor urgent
peste teritorul turcesc, sau peste cel stăpânit de rebelul Thokoly.
Regele în schimb — susţinea nunţiul vienez — uşor şi la timp
ar putea da acest ajutor domnului muntean 3 ). Totuşi, dată fiind
importanţa întreprinderii, Leopold trimite în Polonia pe contele
Waldstein 4 ), iar la 11 Maiu dă creditivă lui Csâki pentru a negocia
„ajutoarele dorite" 5 ). Peste o săptămână ambasadorul imperial
stăruia la Curtea polonă pentru unirea operaţiunilor ce urmau
să le înceapă atât împăratul, cât şi Sobieski, contra Turcilor,
cu scopul ca — Imperialii atacând Buda, iar Polonii pătrunzând
în Moldova şi Muntenia — cele două armate creştine să se
apropie prin Ardeal şi Muntenia pentru a continua ofensiva în
comun. Sobieski rămânea însă şi acum pe lângă planul său de
a utiliza în primul rând pe Cazaci şi era de părere ca armele
polone să se îndrepte întâiu în Basarabia şi Bugeac, împiedecând
trecerea Tătarilor peste Dunăre şi deschizând vadul Cazacilor
la Nipru şi Marea-Neagră, şi abia în urmă să se apropie prin
Muntenia de Imperiali 6 ).
In cursul acestor negocieri sosi la Iaworowa şi Ştefan Petriceicu
pentru a participa la pregătirile campaniei noui.
Sobieski căuta să utilizeze pentru scopurile lui şi pe Miron
Costin, pe care îl aprecia ca pe un om politic capabil de a determina
în Moldova un curent în favorul creştinilor. Regele se arătă deci
prevenitor şi plin de atenţie faţă de logofătul prinsonier, dându-i
ca loc de şedere pavilionul său de vânătoare din Daszawa, în starostia
Stryjului, locul de încrucişare al tuturor firelor politice
cari legau regatul polon de Moldova, Transilvania şi Muntenia,
1) FraknOi V., o. c. p. 93—95.
2) Angyal D., o. c. II, p. 98.
3) Hurmuzaki, Docum. IX, p. 313, (nr, 439).
*) lbidem, Docum. Supl. IIs, p. 150—151.
5) Zaborovschi, o. cp. 57, nota. 3.
o) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 103, f. 203.