ANUARUL - DSpace

378 I. MOGA
Thokoly, cu gândul râvnitor la tronul vacant, sau cel puţin
îngrijorat pentru siguranţa legăturilor lui cu Polonia, stăruia
pe lângă ambasadorul Franţei să intervină ca în locul defunctului
voevod să nu fie numită o creatură a lui Brâncoveanu. Ambasadorul
însă, cunoscând inutilitatea stăruinţelor în acest sens, i-a
răspuns că Poarta nu-şi cunoaşte interesele 1 ) şi prin urmare temerea
lui Thokoly se va realiza. Brâncoveanu de fapt reuşi să
obţină numirea în scaunul Moldovei a viitorului său ginere, Constantin
Duca, şi Thokoly 2 ), ca şi Castagneres, împăcându-se de o
camdată cu situaţia, obţinură ca Poarta să ordone noului domn
să mijlocească mai departe corespondenţa şi negocierile cu Polonii,
dându-şi toată silinţa să determine pe Sobieski a încheia
pacea separată, iar ambasadorul francez scrise agentului său
D'Esneval să informeze pe noul voevod în ce stare se află lucrurile
3 ).
In acest timp, la Poloni curentul pentru încheierea păcii separate
creştea mereu, devenind atât de puternic, încât partida
austriacă numai prin ruperea dietei în ziua de 11 Februarie 1693
mai putu împiedeca hotărârea păcii cu Poarta 4 ). Curând însă.
pacifiştii reuşiră să câştige de partea lor pe arhiepiscopul de
Gnesna, pe regină şi într'o măsură oarecare şi pe rege 5 ).
In 9 Martie Sobieski declară în sânul Consiliului Senatorilor
că s'a opus până acum cu mari sacrificii încheierii păcii particulare,
dar războiul aduce atâtea pagube, încât regele nu ştie ce
argumente ar mai putea ridica în favoarea lui. O înţelegere cu
Turcii apoi ar fi nimerită şi din cauza că regatul e ameninţat de
eventualitatea unui conflict cu Moscoviţii 6 ), cari fac preparative
războinice, dar nu se ştie împotriva cui. Fapt e că sunt porniţi
contra Polonilor, împotriva cărora ridică grave acuzări, de o
parte fiindcă Leşii au constrâns pe câţiva episcopi greci să se
unească cu biserica catolică, de altă parte pentru că au transformat
în fortăreţe unele biserici de rit răsăritean din Moldova,.
Angyal D. o. c. II, p. 251.
) Mon. Hung. Hist. Scriptores, XV, p. 86.
2
3
) Hurmuzaki, Docum. Supl. Ii, p. 309; Hurmuzakt, Fragmente, III,
p. 389.
•») Arh. Vat. Nun. Pol. v. 113, f. 76.
) Mon. Hung. Hist., Scriptores, v. XV, p. 44.
5
°) Arh. Vat. Nun. Pol. 113, f. 110.