ANUARUL - DSpace

272 I. MOGA
potrivă formau stimulentul tuturor tratativelor duse Cu Imperialii
şi în parte a celor duse cu Moscoviţii. Regele aştepta să
pornească războiul în aceste părţi îndată ce se va decide soarta
campaniei dela Viena. Acum însă, când victoria din 12 Septemvrie
şi cea din 9 Octomvrie înfrânse puterea oştilor păgâne punându-le
pe fugă, regele se grăbi să scrie la 20 Octomvrie nunţiului
apostolic Pallavicini, că e momentul să se dea ajutorul necesar
lui Ştefan Petriceicu pentru a-şi recuceri scaunul din Iaşi,
împiedecând astfel pe Turci să înzestreze Cameniţa cu proviziuni,
cu soldaţi şi muniţie 1 ).
Pribeagul Vodă-Petriceicu, care cu prilejul păcii dela Zurawna
îşi văzu pentru un timp spulberate nădăjdile de a se reîntoarce
în tron, era acum ridicat de împrejurări din nou pe planul
intereselor războinice ale republicei polone. In timpul când
se urmau negocierile pentru încheierea alianţei cu Leopold, regele
nu uitase de el şi în circulara din Decemvrie 1682 pentru
convocarea dietei se afla şi recomandarea lui Sobieski, ca pribeagul
domn al Moldovei să fie despăgubit de feluritele pierderi ce
le-a suferit pentru slujbele făcute regatului 2 ). Peste câteva luni
apoi, era să fie direct interesat în manevrele, pe cari regele le
începu pentru recâştigarea Ucrainei şi schimbarea regimului în
Moldova.
încă din Iunie, când Sobieski făcea pregătiri pentru a pleca
în ajutorul aliatului său din Viena, Pallavicini anunţă pe rege
că Sf. Scaun a decis să-i dea ajutor de 100.000 fiorini pentru
înarmări. Din această sumă Sobieski destină o parte Cazacilor
zaporejeni, pentru a ataca Crimeea şi a constrânge pe Tătari să
se reîntoarcă acasă, slăbind astfel puterea otomană în Ungaria 3 ).
Cu aceleaşi metode se lucra şi printre cei din Ucraina, despre
cari, prin August, se credea la Varşovia, că dacă n'au plecat pe
urmele zaporojenilor, mult nu vor întârzia să o facă şi la fel
se urmărea şi atragerea Moldovenilor şi Muntenilor de partea
Polonilor. Cu organizarea acestei mişcări se ocupau doi senatori,
fruntaşi ai regatului, finanţaţi fiind de Pallavicini, care ar fi dat
acest scop 60.000 fiorini, sumă mult inferioară celei cheltuite
!) Kluczycki Fr., Acta regís Joannis III ad res anno 1683 ill., p.
501-502.
2
) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 100, f. 380.
3
) Ibidem, v. 101, f. 257—258.