ANUARUL - DSpace

302 1. MOGA
pus a colabora cu creştinii, ţinând corespondenţă şi cu Imperialii
şi cu Polonii.
Sobieski urmărea plin de îngrijorare acţiunea lui Dunod în
Transilvania. Vedea unde ţintea Lopold, deaceea trimise pe Demicki
în Ardeal să ia informaţiile necesare şi promise lui Teleki
că va coborî la Stryj 1 ), să supravegheze mai deaproape lucrurile
din această provincie. Prin Maiu apoi — când solul ardelean Inczedy,
reîntorcându-se dela Viena, trecu pe la Varşovia, —- regele
îşi arătă, prin omul său Matzynski, dorinţa de a aduce pe Ardeleni
în situaţia de a se bucura de aceeaş libertate ca şi Polonii,
stăruind mai cu seamă ca Transilvănenii să nu încline spre Imperiali,
fiindcă aceştia niciodată n'au fost bine intenţionaţi faţa
de ei, dimpotrivă, se străduesc spre răul Ardealului 2 ).
In ce priveşte atitudinea lui Şerban, Sobieski nu avea nici
o îndoială. încă din Februarie domnul Munteniei asigurase din
nou pe rege, că persistă în dorinţa de a se elibera de jugul otoman
şi de a-şi uni armele cu cele creştine, iar în Maiu şi Iunie
trimise în Polonia ştiri despre mişcările şi intenţiile Tătarilor,
informaţiuni mult preţuite de Pallavicini, ca venind dela un
principe „care, ne degenerând dela originea sa, e cu mult zel
pentru creştinătate, înţelept şi prudent, dând cele mai bune lămuriri
din acele părţi" 3 ).
Pallavicini deci, ca şi cercurile din Varşovia, era sigur de
ajutorul domnului muntean şi în Iulie, când se svoni că Tătarii
se vor angaja în luptă cu Moscoviţii, nunţiul apostolic stărui la
rege să nu scape ocazia de a alunga pe cei câţiva Turci din
Moldova cu Dumitraşcu-Vodă cu tot şi pe un pod; pe care urma
să-1 ridice peste Dunăre Şerban, să treacă cu oastea în Imperiul
Otoman 4 ).
4. Expediţia polonă din 1685. înfrângerea dela Boian.
îndemnurile nunţiului apostolic veneau în momentul când
pornirea, din aceste părţi, a acţiunii Ligei Creştine împotriva
Turcilor nu mai putea fi amânată.
Dinspre Ungaria Imperialii începuseră operaţiunile şi Carol
!) Tort. Tar, 1888, p. 161—162.
2
) Ibidem, p. 170—171
3
) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 104, f. 170—171; Ibidem, f. 63, 159, 162.
4
) Ibidem, v. 104, f. 222—223.