ANUARUL - DSpace

184 i. MOGA
íi stăpân în Iaşi, dacă va ajuta pe Doţoşenco; chiar să fie trecută
în scrisoare frazx; „Vei fi alungat din ţara ta, dacă te vei
amesteca în treburile noastre, fiindcă oastea ta ne-ar împiedeca
să înfrângem pe rebeli" 1 ). Văzând că domnii românii nu se
mişcă, paşa din Silistra în cele din urmă plecă în persoană in
ajutorul lui Doroşenco, participând la asediul cetăţii Trostianetz
lângă Bug 2 ).
Calea de înţelegere a domnului Moldovei cu Polonii fu curând
oprită de răscoala lui Hâncul şi Durac, care alungă pe domn
din scaun, iar mai târziu continuă să-i primejduiască domnia
dela graniţa polonă. In primele zile ale anului 1672 3 ) familiile
Orheenilor şi Lăpuşnenilor, pe cari Duca-Vodă „nelipindu-i de
curte ca să-i boierească, cu dările şi cu asupririle nu-i uita
toată vremea" 4 ), s'au răsculat în frunte cu Mihalcea Hâncu şi
fostul serdar Durac împotriva domnului, alungându-1 din scaun
şi pornind în urma lui o delegaţie de curteni mazili şi călugări
cu pâră la Poartă 5 ).
Răscoala dură toată luna Ianuarie şi începutul lui Februarie,
stricând casele Grecilor şi ale boerilor partizani ai lui Duca.
Pentru a preveni reîntoarcerea cu ajutor turcesc a domnului
alungat, Hâncul şi Hăbăşescu cerură ajutorul Polonilor, oferindu-se
ei cu întreţinerea oastei leşeşti, închinând în schimb Moldova
suzeranităţii polone. Oferta fu primită deocamdată cu neîncredere
6 ).
La rândul său Gheorghe Duca se întoarse cu ajutor primit
dela Poartă să-şi reocupe scaunul. Vestea revenirii; domnului
alungat umplu de spaimă populaţia ţinuturilor răsculate, care se
grăbi să caute adăpost peste Nistru în Polonia 7 ). 2000 Turci de
ai lui Cagilan paşa şi 4000 Tătari sub comanda hatmanului! Buhuş
veniră în ajutorul lui Duca-Vodă. Oastea răsculaţilor fu
zdrobită la Iepureni, multă lume fu masacrată sau luată în robie
de Tătari, iar Durac şi Hâncul se refugiara peste graniţă aşe-
!) /. Hudiţa, Recueil etc, p. 163.
2
) Hurmuzaki, Documente, XVI p. 67.
3
) I. Hudiţa, Recueil etc, p. 166.
4
) Kogălniceanu, Letopiste, II, p. 7.
5
) N. Iorga, Documentele Bistriţei. Bucureşti, 1899, II, p. 23.
6
) IV. Iorga, St. şi doc. IX, p. 146—147.
7
) Hurmuzaki, Docum. XVI, p. 11.