Ghidurile ESC - Media Med Publicis

onă la pacienţii stabili hemodinamic cu FA şi conducere
pe cale accesorie. (Nivel de evidenţă B)
Clasa III
Administrarea intravenoasă de digoxin sau antagonişti
de canal calcic non-dihidropiridinic nu este recomandată
la pacienţii cu sindrom WPW care au FA şi
conducere pe calea accesorie. (Nivel de evidenţă B)
d. Hipertiroidia
Clasa I
(1) Administrarea de betablocant pentru controlul
frecvenţei ventriculare este recomandată la
pacienţii cu FA şi tireotoxicoză, dacă nu au
contraindicaţii. (Nivel de evidenţă B)
(2) În cazurile în care nu se poate administra un
betablocant, folosirea unui blocant de canal
calcic nondihidropiridinic (verapamil sau diltiazem)
este recomandată în vederea controlului
frecvenţei ventriculare la pacienţii cu FA şi
tireotoxicoză. (Nivel de evidenţă B)
(3) La pacienţii cu FA asociată tireotoxicozei,
anticoagularea orală (INR între 2,0 şi 3,0) este
recomandată pentru prevenţia AVC ischemic în
acelaşi mod ca şi pentru pacienţii cu FA şi alţi
factori de risc tromboembolic. (Nivel de
evidenţă C)
(4) După restabilirea statusului eutiroidian, recomandările
privind profilaxia antitrombotică
sunt aceleaşi ca şi pentru pacienţii fără hipertiroidism.
(Nivel de evidenţă C)
e. Managementul fibrilaţiei atriale în
timpul sarcinii
Clasa I
(1) Administrarea de digoxin, betablocant sau blocant
de canal calcic non-dihidropiridinic pentru
controlul frecvenţei ventriculare este recomandată
la pacientele gravide cu FA. (Nivel de
evidenţă C)
(2) Conversia electrică e recomandată la pacientele
gravide care sunt instabile hemodinamic datorită
FA. (Nivel de evidenţă C)
(3) Profilaxia antitromotică este recomandată în
timpul sarcinii la toate pacientele cu FA (cu
excepţia celor cu FA ”lone” sau cu risc
tromboembolic scăzut). Tipul terapiei (anticoagulant
sau aspirină) trebuie ales în funcţie de
vârsta sarcinii. (Nivel de evidenţă C)
Clasa IIb
(1) Administrarea de heparină în primul trimestru
şi în ultima lună de sarcină poate fi luată în
considerare la pacientele cu FA şi factori de
risc pentru tromboembolism. Heparina nefracţionată
poate fi administrată fie în perfuzie
intravenoasă continuă în doză ajustată pentru
menţinerea aPTT între 1,5 şi de 2 ori valoarea
de referinţă, fie prin multiple injecţii subcutanate
în doză de 10000 până la 20000U la 12
ore cu control al aPTT (la 6 ore după injecţie)
astfel încât acesta să fie de 1,5 ori peste
valoarea de referintă. (Nivel de evidenţă B)
(2) În ciuda lipsei de date care să susţină această
indicaţie, administrarea subcutanată de heparină
cu greutate moleculară mică poate fi luată
în considerare în primul trimestru şi ultima
lună de sarcină la pacientele cu FA şi factori de
risc pentru tromboembolism. (Nivel de evidenţă
C)
(3) Administrarea unui anticoagulant oral poate fi
luată în considerare în timpul celui de-al doilea
trimestru de sarcină la pacientele cu FA şi risc
tromboembolic înalt. (Nivel de evidenţă C)
(4) Administrarea de chinidină sau procainamidă
poate fi luată în considerare în vederea conversiei
farmacologice la pacientele cu FA hemodinamic
stabile. (Nivel de evidenţă C)
f. Managementul fibrilaţiei atriale la
pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică
(CMH)
Clasa I
Anticoagularea orală (INR între 2,0 şi 3,0) este
recomandată la pacienţii cu FA şi CMH în acelaşi mod
ca şi pentru alţi pacienţi cu risc crescut de tromboembolism.
(Nivel de evidenţă B)
Clasa IIa
Tratamentul antiaritmic poate fi util pentru prevenţia
FA recurente la pacienţii cu CMH. Nu există suficiente
date care să recomande un anumit medicament în defavoarea
celorlalte, însă sunt de preferat fie combinaţia
între disopiramidă şi un betablocant sau blocant de canal
calcic non-dihidropiridinic, fie amiodarona singură.
(Nivel de evidenţă C)
g. Managementul fibrilaţiei atriale la
pacienţii cu boală pulmonară
Clasa I
(1) Corectarea hipoxemiei şi a acidozei este prima
măsură terapeutică recomandată la pacienţii
care dezvoltă FA în cursul unei boli pulmonare
acute sau în cursul unei exacerbări a unei boli
pulmonare cronice. (Nivel de evidenţă C)
(2) Un blocant de canal calcic non-dihidropiridinic
(diltiazem sau verapamil) este recomandat
pentru controlul frecvenţei ventriculare la
pacienţii cu FA şi boală pulmonară obstructivă.
(Nivel de evidenţă C)
(3) La pacienţii cu boală pulmonară care devin instabili
hemodinamic datorită FA se recomandă
încercarea conversiei electrice. (Nivel de evidenţă
C)