Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Ghiduri ale Societatii Europene de Cardiologie
cu o probabilitate pre-test de boală mare, mai
ales dacă simptomele nu răspund la tratament
medical (nivel de evidenţă B)
2. Supravieţuitorii unei opriri cardiace (nivel de
evidenţă B)
3. Pacienţi cu aritmii ventriculare severe (nivel de
evidenţă C)
4. Pacienţi trataţi anterior prin revascularizare miocardică
(PCI, CABG) care dezvoltă recurenţa
timpurie sau angină moderată sau severă (nivel
de evidenţă C)
Clasa IIa
1. Pacienţi cu un diagnostic neconcludent la testarea
non-invazivă sau rezultate contradictorii provenite
din diverse metode non-invazive, aflaţi la
risc intermediar sau înalt de boală coronariană
(nivel de evidenţă C)
2. Pacienţi cu un risc crescut de restenoză după PCI
dacă PCI a fost efectuată la nivelul unei leziuni
cu localizare prognostică (nivel de evidenţă C)
Stratificarea riscului
Prognosticul pe termen lung al anginei stabile este
variabil şi opţiunile terapeutice s-au extins considerabil,
de la simplul control al simptomelor la strategii potente
şi deseori costisitoare pentru a îmbunătăţi prognosticul.
Când se discută despre startificarea riscului în angina
stabilă, termenul de risc se referă în primul rând la
riscul morţii cardio-vasculare şi infarct miocardic, sau,
în alte cazuri, există end-point-uri mai largi. Procesul de
stratificare a riscului serveşte unui scop dual, de a facilita
un răspuns informat la întrebări legate de prognostic
din partea pacienţilor, a angajatorilor, a asiguratorilor,
specialiştii non-cardiologi luând în considerare opţiunile
de tratament pentru situaţii de comorbiditate, şi, în al
doilea rând, în asistarea alegerii tratamentului adecvat.
Pentru anumite opţiuni de management, în mod
particular revascularizarea şi/sau terapia medicamentoasă
intensă, beneficul pe prognostic este numai aparent
în subgrupurile cu risc crescut, cu limitări în ceea
ce priveşte beneficiile la cei la care prognosticul este
deja bun. Acest fapt cere identificarea acelor pacienţi
aflaţi la riscul cel mai înalt, şi, astfel, cei ce vor beneficia
cel mai mult de pe urma unui tratament agresiv,
timpuriu în evaluarea anginei stabile.
O mortalitate cardio-vasculară la 10 ani de >5% (>
0,5% pe an) este determinată a fi de risc înalt în scopul
implementării ghidurilor de preveţie primară. Totuşi,
nivelele absolute a ceea ce constituie risc înalt şi risc
scăzut nu sunt definite clar la pacienţii cu boală cardiovasculară
stabilită. Această problemă este legată de
dificultăţile întâmpinate în compararea sistemelor de
predicţie a riscului în diferite populaţii, determinând
acurateţea stabilirii riscului individual, şi sinteza multiplelor
componente ale riscului, de multe ori studiate
separat, într-un cadru estimativ al riscului pentru un
individ. Adăugate la percepţia publică şi profesională,
aflată în continuă evoluţie, a ceea ce constituie risc înalt
sau scăzut în ultimile patru-cinci decade (de când mulţi
dintre predictorii de risc au fost dovediţi), motivele
pentru această lipsă de definire nu sunt uşor de depăşit.
Oricum, în aşteptarea dezvoltării unui model de predicţie
a riscului stabil, care să includă toate aspectele
potenţiale ale stratificării riscului, există o abordare
alternativă pragmatică, bazată pe datele din studii
clinice. Problemele inerente legate de bias-uri atunci
când se face interpretarea şi generalizarea datelor din
studii trebuiesc recunoscute, dar astfel de date oferă o
estimare a nivelelor de risc absolut obţinute cu tratamentul
convenţional modern, chiar la pacienţii cu
boală vasculară dovedită. Aceasta în schimb facilitează
o estimare a ceea ce poate fi acceptat ca constituind risc
înalt, mic şi intermediar în încercarea de a stabili pragul
între investigaţiile invazive şi terapia farmacologică
intensivă.
17