Ghidurile ESC - Media Med Publicis

suplimentară poate fi realizată la nevoie prin administrarea
i.v. a bicarbonatului de sodiu. Aceasta este recomandată
pentru situaţiile când se cunosc sau sunt suspectate
cauze preexistente de acidoză corectabilă cu
bicarbonat, unele supradozări medicamentoase şi în
resuscitarea prelungită. 334 Un rol mai general al bicarbonatului
în timpul stopului cardiac a fost pus la îndoială;
dar oricum, pentru corectarea acidozei în aceste
condiţii sunt necesare doze mult mai mici de bicarbonat
de sodiu decât se recomanda anterior. Cantităţile excesive
pot fi periculoase.
La pacienţii la care hiperpotasemia acută este factorul
determinant pentru FV rezistentă, sau la cei care au
hipocalcemie sau supradozaj cu blocanţi ai canalelor de
calciu, calciul gluconat 10%, 5-20 ml administrat în ritm
de 2-4 ml/min, poate fi de ajutor. 334 Calciul nu trebuie
utilizat de rutină în timpul resuscitării, chiar dacă nivelul
Ca 2+ ionizat poate fi scăzut. Unele forme rezistente
de TV polimorfă sau torsada vârfurilor, TV monomorfă
rapidă sau flutter ventricular (frecvenţă mai mare sau
egală cu 260/min), sau FV rezistentă pot răspunde la
administrarea i.v. de betablocante (propranolol 1 mg i.v.
bolusuri până la doza totală de 15-20 mg; metoprolol 5
mg i.v., până la 20 mg) sau MgSO 4 (1-2 g i.v. în 1-2
min).
Abordarea pacienţilor cu bradiaritmii, asistolă sau
activitate electrică fără puls este diferită de cea a
pacienţilor cu evenimente tahiaritmice ca TV/FV. 334
Odată ce această formă de stop cardiac este recunoscută,
eforturile trebuie concentrate iniţial asupra stabilirii
controlului statusului cardiorespirator (RCP continuă,
intubare, stabilirea abordului venos), apoi reconfirmarea
ritmului (în 2 derivaţii dacă este posibil) şi în final
asupra acţiunilor care favorizează ritmul stabil spontan
sau încercărilor de pacing. Cauzele potenţial reversibile,
în special pentru bradiaritmii şi asistolă, trebuie considerate
şi excluse (sau tratate) cu promptitudine. Acestea
includ: embolia pulmonară, IMA, hipovolemia, hipoxia,
tamponada cardiacă, pneumotoraxul în tensiune, acidoza
preexistentă, supradozajul medicamentos, hipotermia
şi hiperpotasemia. Pacingul cardiac pentru stopul bradiaritmic
sau asistolă este de obicei ineficace, 334 dar
corectarea hipoxemiei, acidozei, dezechilibrelor electrolitice
poate ajuta în unele cazuri. Epinefrina (1 mg i.v. la
fiecare 3-5 min) este obişnuit utilizată în încercarea de a
obţine activitate electrică spontană sau pentru creşterea
frecvenţei bradicardiei. Pentru asistolă şi activitatea
electrică fără puls, se recomandă atropină 1 mg intravenos
sau intraosos, repetat la fiecare 3-5 min pâna la 3
doze, sau 0,03-0,04 mg/kg. Pentru bradicardie, se recomandă
atropină 0,5 mg i.v./i.o., repetat la 3-5 min până
la doza totală de 0,04 mg/kg. Bicarbonatul de sodiu, 1
mEq/kg, poate fi încercat când este cunoscută sau suspectată
hiperpotasemia sau acidoza responsivă la bicarbonat.
7.1.1. Aritmiile asociate cu sindroamele
coronariene acute
Pentru recomandări, vezi secţiunea 7.1. din ghidul
actual şi ghidurile curente de ACLS. 334,335 SCA pot
determina aritmii ameninţătoare de viaţă care pot fi prima
manifestare a ischemiei. Mecanismele acestor aritmii
pot fi diferite de cele din boala cardiacă iscemică
stabilă. Aritmiile din ischemia acută pot fi prin reintrare,
automatism anormal sau prin activitate declanşată şi
sunt influenţate de o varietate de factori endogeni cum
ar fi nivelul potasiului seric sau statusul autonom.
Aceste aritmii pot fi cauza multor morţi subite la
pacienţii cu sindroame ischemice. FV sau TV susţinută
au fost raportate în până la 20% din IMA. 346,347
Incidenţa FV (aparută în primele 48 ore de la debutul
SCA) a scăzut probabil datorită revascularizării agresive
care limitează marimea infarctului şi creşterii utilizării
betablocantelor. 348 FV apărută precoce în SCA a
fost asociată cu creşterea mortalităţii intraspitaliceşti dar
nu cu creşterea mortalităţii pe termen lung. 346 Profilaxia
cu lidocaină poate reduce incidenţa FV din SCA dar
pare a fi asociată cu creşterea mortalităţii probabil datorită
bradicardiei şi acest tratament a fost în mare măsură
abandonat. 349 Folosirea profilactică a betablocantelor
IMA reduce incidenţa FV şi această practică este încurajată
când este cazul. Similar, corectarea hipomagneziemiei
şi hipopotasemiei este încurajată datorită contribuţiei
potenţiale ale perturbărilor electrolitice la FV. 350
Date recente arată beneficiul eplerenonei, antagonist
aldosteronic, în reducerea riscului mortalităţii prin MSC
cu 37% (p=0,051) la 30 zile după randomizare la
pacienţii cu IMA (când tratamentul a fost iniţiat în
medie la 7,3 zile după IMA), adiţional tratamentului
convenţional al pacienţilor cu FEVS mai mică sau egală
cu 40% şi semne de IC. 351
1 STOP FĂRĂ PULS
• Algoritim BLS: cheamă ajutoare,
iniţiază RCP
• Oxigen
• Ataşează monitor/defibrilator
3 TV/FV
DA
2 Verifică ritmul
Ritm şocabil?
NU
9 Asistolă/AEP
4 Administrează 1 şoc
• Bifazic manual: device-specific
(120-200 J)
Notă: dacă nu este cunoscut, foloseşte
200 J
• DAE: device-specific
• Monofazic: 360 J
Reia RCP imediat
10 Reia RCP imediat 5 cicluri
Dacă există cale iv/io, adm. vasopresor
• Epinefrină 1 mg iv/io, repetat la 3-5 min
sau
• O doză de vasopresină 40 U iv/io, în
locul primei sau al celei de-a doua doze
de epinefrină
Atropină 1 mg iv/io pentru asistolă sau
AEP cu frecvenţă joasă. Repetă la 3-5 min
(pânâ la 3 doze)
26