Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Terapia de resincronizare
Aproximativ 20% dintre pacienţii cu insuficienţă
cardiacă severă prezintă un complex QRS larg (≥ 120
ms), sugerând prezenţa unor tulburări de conducere intra
şi interventriculare. O mare parte dintre aceşti pacienţi
vor manifesta dissincronism inter- şi intraventricular în
timpul contracţiei ventriculare. Unii pacienţi având
complexe QRS înguste pot prezenta de asemenea dissincronism.
Numeroşi dintre aceşti pacienţi prezintă şi o
regurgitare mitrală importantă.
Pacingul biventricular stimulează ambii ventriculi
aproape simultan, ameliorând coordonarea contracţiei
ventriculare şi reducând severitatea regurgitării mitrale.
Implantarea cu succes al acestui dispozitiv implică o
îndemânare considerabilă iar procedura aduce o doză de
risc pacientului. Mortalitatea legată de efectuarea acestei
proceduri trebuie să fie 120
ms, au fost randomizaţi pentru continuarea terapiei optime
şi [pacing biventricular (CRT) sau pacing biventricular
cu un cardioverter-defibrilator implantabil (ICD)
(CRT-D)]. Evaluarea composită a mortalităţii şi spitalizărilor
de orice cauză a demonstrat reduceri cu 20%
prezente în ambele braţe ale studiului 291 . Mortalitatea
(obiectiv secundar) s-a redus relativ cu 24% (absolut
4%) (P = 0,06) în cazul CRT şi cu 36% (absolut 7%) (P
= 0,003) în cazul CRT-D în cursul a 16 luni de evoluţie.
Nu a fost nici o diferenţă în privinţa mortalităţii atunci
când au fost comparate CRT şi CRT-D. Unii pacienţi nu
au beneficiat de pe urma CRT deşi ei întruneau criteriile
curente de selecţie. Studiul CARE-HF a randomizat 813
pacienţi cu dissincronism ventricular şi/sau QRS ≥150
ms demonstrând o reducere semnificativă cu relativ
37% (absolut 16%) a endpoint-ului composit format din
decese sau spitalizare pentru evenimente cardiovasculare
majore (P