Ghidurile ESC - Media Med Publicis
Ghidurile ESC - Media Med Publicis
Ghidurile ESC - Media Med Publicis
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
ficienţa cardiacă sau pentru a fi la fel de eficiente ca şi<br />
IECA (Tabelul 20).<br />
Iniţierea şi monitorizarea tratamentului cu BRA<br />
(Tabelul 14) sunt similare cu cele prezentate pentru<br />
IECA.<br />
Tabelul 20. Blocantele receptorilor de angiotensină II utilizate în mod curent<br />
<strong>Med</strong>icament<br />
Doza zilnică<br />
(mg)<br />
Efecte documentate asupra<br />
mortalităţii/morbidităţii<br />
Candesartan 227 4-32<br />
Valsartan 229 80-320<br />
Disponibile şi<br />
Eprosartan 354 400-800<br />
Losartan 177,230 50-100<br />
Irbesartan 355 150-300<br />
Telmisartan 356 40-80<br />
Glicozidele cardiace<br />
• Glicozidele cardiace sunt indicate în cazul fibrilaţiei<br />
atriale în condiţiile oricărui grad al insuficienţei<br />
cardiace chiar dacă disfuncţia ventriculară<br />
stângă este sau nu cauza acesteia. Glicozidele<br />
cardiace reduc rata ventriculară ceea ce îmbunătăţeşte<br />
funcţia ventriculară şi simptomatologia<br />
(clasa de recomandare I, nivel de evidenţă B) 236 .<br />
• O combinaţie dintre digoxin şi betablocante pare<br />
a fi superioară utilizării fiecărui medicament în<br />
parte la pacienţii cu fibrilaţie atrială (clasa de<br />
recomandare IIa, nivel de evidenţă B) 237 .<br />
• Digoxinul nu are efect asupra mortalităţii dar<br />
poate reduce numărul spitalizărilor şi, în particular,<br />
agravarea insuficienţei cardiace dacă aceasta<br />
este produsă de disfuncţia sistolică a ventriculului<br />
stâng în condiţiile unui ritm sinusal tratată<br />
cu IECA, betablocante, diuretice iar în insuficienţa<br />
cardiacă severă, şi cu spironolactonă (clasa<br />
de recomandare IIa, nivel de evidenţă A).<br />
Digoxinul şi digitoxinul sunt glicozidele cardiace cel<br />
mai frecvent utilizate. Ele au efecte farmacodinamice<br />
identice dar profiluri farmacokinetice diferite. Eliminarea<br />
digoxinului se face pe cale renală. Din contră, digitoxinul<br />
este metabolizat la nivel hepatic şi este mai<br />
puţin dependent de funcţia renală, fiind potenţial util în<br />
cazul disfuncţiei renale şi la pacienţii vârsnici. Studiile<br />
clinice la care se va face referire au fost efectuate cu<br />
digoxin.<br />
În studiul DIG, în cazul a 6800 pacienţi cu o cardiomiopatie<br />
ischemică şi non-ischemică asociată cu insuficienţă<br />
cardiacă minimă sau moderată, administrarea<br />
digoxinului pe termen lung nu a ameliorat supravieţuirea.<br />
Mai mult, o scădere limitată a riscului de deces<br />
prin insuficienţă cardiacă a fost contrabalansată de o<br />
creştere a riscului de deces de alte cauze. A fost, totuşi,<br />
observată o reducere semnificativă în ceea ce priveşte<br />
numărul spitalizărilor pentru agravarea insuficienţei<br />
cardiace, a spitalizărilor de toate cauzele şi a numărului<br />
total de spitalizări per pacient 238 . Un raport ulterior al<br />
acestui studiu a sugerat existenţa unei creşteri a riscului<br />
de deces determinată de digoxin în cazul femeilor astfel<br />
tratate 239 . Un alt raport a sugerat existenţa unui efect<br />
mai bun în cazul unei concentraţii serice a digoxinului<br />
0,9 ng/ml 240 . Astfel, beneficiul<br />
primar şi indicaţia administrării digoxinului în<br />
insuficienţa cardiacă este reducerea simptomatologiei şi<br />
ameliorarea statusului clinic şi astfel o reducere a<br />
riscului de spitalizare pentru manifestările de insuficienţă<br />
cardiacă, fără un impact însă asupra supravieţuirii 241 .<br />
Contraindicaţiile pentru utilizarea glicozidelor cardiace<br />
includ bradicardia, blocurile atrio-ventriculare de<br />
grad II sau III, boala nodului sinusal, sindromul sinusului<br />
carotidian, sindromul Wolff-Parkinson-White, cardiomiopatia<br />
hipertrofică obstructivă, hipokaliemia şi hiperkaliemia<br />
deoarece acestea pot creşte riscul de apariţie<br />
al aritmiilor maligne.<br />
Digoxinul<br />
Doza zilnică uzuală a digoxinului per os este 0,125-<br />
0,25 mg dacă creatinina serică este în limite normale (la<br />
vârstnici 0,0625-0,125 mg, ocazional 0,25 mg). Nu este<br />
necesară administrarea unei doze de încărcare atunci<br />
când se tratează o afecţiune cronică. Tratamentul poate<br />
fi iniţiat cu 0,25 mg de două ori pe zi, timp de 2 zile.<br />
Trebuiesc evaluate, înainte de începerea tratamentului,<br />
funcţia renală şi concentraţia plasmatică a potasiului. În<br />
cazul prezenţei insuficienţei renale dozele zilnice trebuiesc<br />
reduse corespunzător. Deoarece clerance-ul digoxinului<br />
aproximează cleareance-ul creatininei, acesta din<br />
urmă trebuie determinat sau calculat conform formulei<br />
prezentate în Tabelul 3.<br />
Agenţii vasodilatatori în insuficienţa<br />
cardiacă cronică<br />
• Nu s-a stabilit un rol specific pentru agenţii cu<br />
acţiune vasodilatatoare directă în tratamentul<br />
insuficienţei cardiace cronice (clasa de recomandare<br />
III, nivel de evidenţă A).<br />
Hidralazină-isosorbid dinitrat<br />
• Agenţii vasodilatatori pot fi utilizaţi ca terapie<br />
adjuvantă în tratamentul insuficienţei cardiace. În<br />
cazul intoleranţei pentru IECA şi BRA poate fi<br />
32
Change language