Ghidurile ESC - Media Med Publicis

darona este singurul antiaritmic fără efecte inotrop
negative relevante clinic.
• Nu este justificată administrarea de rutină a
amiodaronei la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
(clasa de recomandare III, nivel de evidenţă A).
Studii largi au arătat faptul că utilizarea profilactică
a amiodaronei la pacienţii cu aritmii ventriculare nesusţinute,
asimptomatice în context de insuficienţă cardiacă
nu modifică mortalitatea totală 268,269 . Riscul de toxicitate
de organ cum ar fi apariţia hipotiroidismului, a hepatitei,
a fibrozei pulmonare şi neuropatiei, deşi demonstrat a fi
relativ redus în cadrul unui studiu recent, larg, placebocontrolat,
trebuie comparat cu beneficiile potenţiale ale
amiodaronei. Dozele reduse (100-200 mg/zi) pot reduce
acest risc.
Dofetilid, un agent nou de clasă III, pare a fi mai
sigur la pacienţii cu insuficienţă cardiacă dar nu s-a
constat nici o modificare în ceea ce priveşte mortalitatea
totală. Totuşi, incidenţa torsadei vârfurilor a fost mai
mare 270 .
Oxigenoterapia
• Oxigenul este utilizat pentru tratamentul insuficienţei
cardiace acute şi, în general, nu are indicaţie
în insuficienţa cardiacă cronică (clasa de
recomandare III, nivel de evidenţă C).
Suplimentul de oxigen poate determina deteriorarea
hemodinamică a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă
care nu sunt în edem pulmonar acut 271 . S-a dovedit că,
în cazul pacienţilor care prezintă cord pulmonar cronic,
tratamentul cu oxigen pe termen lung reduce mortalitatea
272 .
Tratamentul chirurgical şi
diverse dispozitive
Proceduri de revascularizare, chirurgia valvei mitrale,
restaurarea ventriculară
• Dacă sunt prezente simptomele de insuficienţă
cardiacă trebuiesc întotdeauna luate în consideraţie
leziunile corectabile chirurgical (clasa de
recomandare I, nivel de evidenţă C).
Revascularizarea
• Nu sunt date disponibile provenind din studii
multicentrice care să susţină utilizarea procedurilor
de revascularizare pentru îndepărtarea
simptomatologiei insuficienţei cardiace. Studii
monocentrice, observaţionale referitoare la
pacienţi cu insuficienţă cardiacă de cauză ischemică
sugerează că revascularizarea poate conduce
la ameliorarea simptomatologiei (clasa de
recomandare IIb, nivel de evidenţă C).
• Până ce vor fi raportate rezultatele provenind din
studii randomizate, revascularizarea (chirurgicală
sau percutană) nu este recomandată ca abordare
de rutină a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă şi
afecţiuni coronariene (clasa de recomandare III,
nivel de evidenţă C).
Motivaţia fiziopatologică pentru utilizarea revascularizării
se referă la ameliorarea aportului sanguin către
miocardul afectat de prezenţa hibernării sau a ischemiei
şi, posibil, la reducerea riscului de apariţie sau a întinderii
unui infarct miocardic recurent 132,273 . Selectarea cu
acurateţe a pacienţilor la care este posibil să se amelioreze
funcţia ventriculară stângă după revascularizare
necesită o abilitate considerabilă şi accesul la tehnici
avansate de imagistică medicală, incluzând aici ecocardiografia
de stress, imagistica nucleară de perfuzie miocardică
sau imagistica prin rezonanţă magnetică.
Pacienţii care prezintă o disfuncţie sistolică a ventriculului
stâng şi insuficienţă cardiacă prezintă şi o mortalitate
considerabilă post-operatorie 273 . Este prezentă o
corelaţie negativă strânsă între mortalitatea operatorie şi
fracţia de ejecţie a ventriculului stâng, aşa cum arată o
analiză efectuată asupra bazei de date a Societăţii
Chirurgilor Toracici (www.CTSNET.ORG/). Aici, o
fracţie de ejecţie redusă (