Ghidurile ESC - Media Med Publicis

de sodiu. Fracţia de filtrare glomerulară (FFG ) r ămâne
neschimbată sau scade m odest, c onducând l a
diminuarea fracţiei de filtrare. Acesta se d atorează unei
vasodilataţii prefe renţiale la n ivelul arteri olei eferen te
faţă de cea aferentă, conducând la o reducere a presiunii
hidrostatice glom erulare şi a FFG. Natriu reza este
rezultatul ameliorării hemodinamicii renale şi a scăderii
secreţiei de al odosteron şi brad ikinină, fe nomene care
au efecte t ubulare directe, inhibând tot odată efectele
renale directe ale angiotensinei II.
Încă nu există studii privind eficacitatea inhibitorilor
ECA in ICA. Studiile pe aceast ă clasă de medicamente
în in suficienţa cardiac ă post-infarct s-au cen trat p e
efectele pe termen lung.
95,96 . O m etaanaliză recent ă a
arătat c ă m ortalitatea la 3 0 de zile a fost redusă de la
7.6% în grupul placebo la 7. 1% în grupul inhibitorilor
ECA (reducere a riscului re lative 7%, 95% C I 2- 11%,
p1mg/kg) există
riscul unei va soconstricţii reflexe. S pre deosebire de
folosirea lor cronică în in suficienţa cardiac ă sever ă
decompensată, fol osirea di ureticelor î n sc enariul acut
normalizează condi ţiile d e în cărcare şi poate reduce
activarea ne urohormonală pe t ermen scurt .
101 .
Diureticele trebuie folosite în d oze scăzute în special în
sindroamele coronariene acute; de altfel în acest context
se preferă tratamentul vasodilatator. 102 .
10.5.3. Aplicaţii practice
Administrarea i ntravenoasa a di ureticelor de ansa
(furosemid, b umetanid, t orasemid), c u acţiunea lor
intensă şi rapid ă, reprezint ă diureticele de elec ţie la
pacienţii ICA. Adm inistrarea acestor age nţi în ainte d e
spitalizare este lip sită de pericol 89,102-104 , i ar doza
trebuie titrat ă în fun cţie de efectul cl inic şi d e
ameliorarea si mptomelor co ngestive. Adm inistrarea
unei doze de încărcare, urmată de o perfuzie continuă de
furosemid sau t orasemid a f ost dovedită a fi m ai
eficientă decât un bolus iz olat. 105-110 . Tiaz idele 111-113 si
spironolactona 114 pot fi asociate diureticelor de ansă, iar
combinaţia dozelor reduse ale acestor diferiţi agenţi este
mai eficace şi m ai l ipsită de efecte sec undare decât
folosirea unor doze mai mari ale unui singur agent 111-114 .
Combinarea diureticelor de ans ă cu d obutamina,
dopamina 106 sau nitraţi 102 e ste de ase menea un aport
terapeutic m ai eficien t şi mai lip sit d e efecte ad verse
decât creşterea dozei diureticului 115 .
Clasa de recomandare II b, nivel de
evidenţă C
10.5.4. Rezistenta la diuretice
Aceasta este defi nită ca situa ţia clin ică în care
răspunsul la diuretice scade sau încetează înainte de a se
fi atin s sco pul terap eutic al eli minării ede melor 116 .
Acest feno men i mplică un pr ognostic sever.
117 .
Rezistenţa la diuretice este mai frecventă la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă severă cronică aflaţi sub tratam ent
diuretic de lungă durată, însă se poate întâlni şi în cazul
depleţiei volu mice acu te du pă a dministrarea
intravenoasă a di ureticelor de an să 118 . Rezisten ţa la
diuretice poat e fi at ribuită un ui num ăr de fact ori
(Tabelul 9) 116,118 au fost e xplorate diferite strategii
18