Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Ghiduri ale Societatii Europene de Cardiologie
Figure 2 Algoritm pentru evaluarea iniţială a pacienţilor cu simptome clinice de angină.
Angina tipică s-a dovedit a fi un factor prognostic
semnificativ la pacienţii care efectuează arteriografie
coronariană, totuşi, relaţia între angina tipică şi prognostic
este mediată de relaţia acesteia cu extinderea
afectării coronariene. În schimb, patternul de apariţie a
anginei, frecvenţa acesteia, modificările ECG de repaus
sunt predictori independenţi ai supravieţuirii în general
şi ai supravieţuirii fără IM şi pot fi combinaţi într-un
scor simplu (Fig. 3) de prezicere a prognosticului, în
particular pentru primul an după evaluare. Efectul scorului
anginei asupra prognosticului dispare la 3 ani şi
este maxim când funcţia ventriculară este păstrată. 68,255
Aceasta se datorează efectului profund al disfuncţiei
ventriculare asupra prognosticului, când aceasta este
prezentă depăşind semnificativ efectul severităţii
simptomelor de angină. Asocierea între patternul
apariţiei crizelor anginoase, în particular instalarea unei
simptomatologii noi, şi prognosticul advers se datorează,
probabil, suprapunerii cu zona corespunzătoare formelor
uşoare din spectrul clinic al anginei insabile. Mai
mult, cu cât angina devine mai severă, probabilitatea de
revascularizaţie coronariană pentru prognosticul boalii
creşte, ceea ce poate contribui la dependenţa de timp a
severităţii simptomelor în prezicerea riscului.
Examenul fizic poate ajuta, de asemenea, în determinarea
riscului. Prezenţa bolii vasculare periferice
262,263 (carotidiană sau a membrelor inferioare) identifică
din grupul pacienţilor cu angină pectorală stabilă
pacienţii cu risc crescut de evenimente cardiovasculare
ulterioare. În plus, semnele determinate de prezenţa
insuficientei cardiace (care reflectă disfuncţia de VS)
induce un prognostic nefavorabil.
20