Ghidurile ESC - Media Med Publicis

In functie de simptome, controlul frecventei poate fi
tratamentul initial acceptabil la pacintii varstnici cu FA
persistenta, care au hipertensiune sau insuficienta
cardiaca. Pentru indivizii mai tineri, mai ales cei cu FA
izolata paroxistica, controlul ritmului poate fi o abordare
initiala mai buna. Adesea este necesara medicatia care
are atat efecte antiaritmice cat si de control al frecventei.
Ablatia cu cateter ar trebui sa fie luata in considerare la
pacienti selectati care nu raspund la medicatia antiaritmica
(134).
La pacientii cu FA, frecventa ventriculara poate fi
crescuta excesiv la efort chiar si atunci cand este bine
controlata in repaus. In afara de faptul ca permite un
timp adecvat pentru umplerea ventriculara si ca evita
ischemia dependenta de frecventa, cresterea conducerii
intraventriculare prin reducerea frecventei, poate determina
imbunatatirea hemodinamicii. Poate fi util sa
evaluezi raspunsul frecventei cardiace la efort maximal
sau submaximal sau sa monitorizezi frecventa pe o
perioada indelungata (ex. prin utilizarea inregistrarii
Holter pe 24 de ore).
Definitia controlului adecvat al frecventei ventriculare
s-a bazat initial pe beneficiile hemodinamice pe
termen scurt si nu s-a sudiat bine cu privire la regularitatea
sau iregularitatea raspunsului ventricular in FA,
la calitatea vietii, simptomelor sau dezvoltarii cardiomiopatiei.
Nici o metoda standard pentru evaluarea
controlului frecventei cardiace nu a fost stabilita sa
ghideze managementul pacientrilor cu fibrilatie atraiala.
Criteriile pentru controlul frecventei variaza cu varsta
pacientuli, dar de obicei implica obtinerea unei frecvente
ventriculare intre 60 si 80 batai/minut in repaus si
intre 90 si 115 batai/minut la efort moderat.
Pacientii care sunt simptomatici avand FA cu frecventa
ventriculara rapida necesita management medical
prompt si cardioversia ar trebui sa fie luata in considerare,
daca apare hipotensiune simptomatica sau
insuficienta cardiaca. O tahicardie sustinuta, necontrolata
poate conduce la deteriorarea functiei ventriculare
(cardiomiopatie indusa de tahicardie) care se
amelioreaza prin controlul frecventei. Cardiomiopatia
indusa de tahicardie tinde sa se remita in 6 luni de
control al frecventei sau al ritmului; cand tahicardia se
repeta fractia de ejectie a ventriculului stang scade si
dupa o perioada mai scurta se dezvolta insuficienta
cardiaca, si aceasta este asociata cu un prognostic relativ
prost (137).
necesar sau administrarea orala a medicamentelor nu
este posibila. Medicatia cronotrop negativa poate fi
administrata pe cale orala, la pacientii stabili hemodinamic
cu raspuns ventricular rapid al FA (Tabel 7).
Combinatiile pot fi necesare pentru a obtine un control
al frecventei in ambele situatii acute si cronice. Unii
pacienti dezvolta bradicardie simptomatica care necesita
pacing permanent. Tratamentul nonfarmacologic ar
trebui sa fie luat in considerare cand masurile farmacologice
sunt insuficiente.
a. Controlul Farmacologic al Frecventei
Ventriculare in Timpul Fibrilatiei Atriale
In FA, perioada refractara functionala a nodului AV
se coreleaza invers cu frecventa ventriculara, si medicamentele
care prelungesc perioada refractara sunt in
general eficiente pentru controlul frecventei. Nu sunt
evidente ca, controlul farmacologic al freventei are vreo
influenta negativa asupra functiei VS, dar bradicardia si
blocul cardiac pot apare ca efecte nedorite ale beta
blocantelor, amiodaronei, digitalei sau antagonistilor
canalelor de calciu nondihidropiridine, mai ales la
pacientii cu FA paroxistica, in special la varstnici.
Medicatia poate fi administrata intravenos cand
controlul rapid al raspunsului ventricular in FA este