Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Figura 2. Trialuri majore cu ICD. Hazard ratio (linii verticale) şi intervale de încredere 95% (linii orizontale)
pentru deces de orice cauză în grupul cu defibrilator-cardioverter comparativ cu grupul fără defibrilatorcardioverter.
CABG, bypass aorto-coronarian; SEF, studiu electrofiziologic; LVD, disfuncţie ventricul stâng; FE, fracţie de ejecţie ventricul stâng; IM,
infarct miocardic; N, număr pacienţi; NICM, cardiomiopatie non-ischemică; TVNS, tahicardie ventriculară nesusţinută; BPV, complexe
ventriculare premature; SAECG, electrocardiograma cu semnal mediat. * Include doar pacienţii cu defibrilator-cardioverter şi amiodaronă
din CASH. Pentru numele întreg al trialurilor, vezi Anexa 3.
Este probabil recomandabilă limitarea pacingului
VD la minimum pentru orice pacient. Soluţiile posibile
includ selectarea unei frecvenţe minime adecvate şi a
unui interval atrioventricular suficient de lung. Evitarea
unei accelerări agresive a frecvenţei, a modului de
modulare a frecvenţei şi, la unele modele de stimulatoare
recente, folosirea modului automatic de pacing
cu selectarea algoritmilor care favorizează semnificativ
pacingul atrial comparativ cu cel ventricular. 271 Insuficienţa
cardiacă apare de obicei în situaţii cu disfuncţie
VS avansată cu ICD programat pentru pacing bicameral
la frecvenţe cardiace care domină ritmul, ceea ce contribuie
la desincronizarea pacingului ventricular. Ghidul
ACC/AHA/NASPE 2002 updatat pentru implantarea de
stimulatoare cardiace şi dispozitive antiaritmice, ghidul
ACC/AHA 2004 pentru tratamentul pacienţilor cu
infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST,
ghidurile ESC 2001 şi 2003 de prevenţie a morţii subite
cardiace, ghidul ESC de diagnostic şi tratament al insuficienţei
cardiace cronice, ghidul ACC/AHA 2005
updatat de diagnostic şi tratament al insuficienţei cardiace
la adulţi includ un număr mare de recomandări privind
tratamentul cu ICD. 1-6 Detaliile şi referinţele provin
din textele complete ale ghidurilor care se găsesc pe
website-urile ACC, AHA, HRS (cunoscută anterior ca
NASPE) şi ESC. Descoperirile din trialul SCD-HeFT
furnizează dovezi suplimentare că ICD-ul este eficient
la pacienţii cu risc crescut cu cardiomiopatie ischemică
şi non-ischemică. Diferenţele în recomandările acestui
ghid faţă de cele publicate anterior reflectă în principal
datele din studiile noi. Discuţii detaliate privind consideraţiile
pentru recomandările de tratament se găsesc în
introducere. Oricum, există inconsecvenţe între ghiduri
privind limitele utilizării electrofiziologiei folosite în
recomandări.
6.5.2. Defibrilatoare automate externe
DAE salvează vieţi când defibrilarea externă poate fi
efectuată în câteva minute de la instalarea fibrilaţiei
ventriculare. DAE reprezintă o metodă eficientă de defibrilare
a persoanelor care au un stop cardiac în afara spitalului,
şi folosirea lor de către primii responsedii tradiţionali
şi non-tradiţionali, pare să fie sigură şi eficientă.
Localizarea dispozitivului cât mai aproape pentru a
reduce întârzierea de la oprirea cardiacă este critică.
Eforturile federale, statale şi ale comunităţii au fost
eficiente în plasarea DAE în şcoli, la locul evenimentelor
sportive, locuri cu densitate rezidenţială mare,
aeroporturi, avioane şi vehicule ale poliţiei şi pompierilor.
Aproximativ 80% din cazurile de oprire cardiacă
apar la domiciliu şi plasarea de DAE la domiciliu
pare să fie rezonabilă şi adecvată pentru pacienţii cu risc
mare de aritmii ameninţătoare de viaţă. Autorităţile federale
din SUA au aprobat folosirea la domiciliu a DAE
în familiile cu risc mare de aritmii moştenit precum
sindromul de QT lung şi cardiomiopatia hipertrofică.
FDA a aprobat vânzarea liberă a DAE.
6.5.3. Defibrilatoarele automate portabile
Defibrilatorul automatic portabil este un dispozitiv
asemănător cu o vestă care se poartă pe sub haine,
monitorizează continuu ritmul cardiac şi eliberează
automat şoc electric când este detectată fibrilaţia ventriculară.
Acest dispozitiv este purtat permanent 24 ore/zi
cu excepţia perioadei în care pacientul îşi face baie sau
duş. Defibrilatorul automatic portabil a fost aprobat în
SUA de către FDA pentru pacienţii cardiaci cu risc tranzitor
mare pentru fibrilaţie ventriculară precum cei care
sunt în aşteptarea unui transplant cardiac, cei cu risc
foarte mare după un infarct miocardic recent sau o procedură
cardiacă invazivă, sau cei care necesită înlocuire
temporară a unui defibrilator implantat infectat pentru
tratament antibiotic.
6.6. Ablaţia
Recomandări
Clasa I
1. Ablaţia este indicată la pacienţii care au risc mic
de morte subită cardiacă şi au tahicardie ventriculară
susţinută predominant monomorfă rezistentă
la medicamente, cu intoleranţă la medicamente
sau care nu doresc tratament medicamentos
pe termen lung. (Nivel de dovezi: C)
2. Ablaţia este indicată la pacienţii cu tahicardie
ventriculară cu reintrare în ramură. (Nivel de
dovezi: C)
3. Ablaţia este indicată ca tratament adjuvant la
pacienţii cu ICD care necesită şocuri multiple
pentru tahicardie ventriculară susţinută care nu se
pot rezolva prin reprogramare sau schimbarea
tratamentului medicamentos sau care nu doresc
tratament medicamentos pe termen lung. 206,278
(Nivel de dovezi: C)
4. Ablaţia este indicată la pacienţii cu sindrom
WPW resuscitat din oprire cardiacă subită datorată
fibrilaţiei atriale cu conducere rapidă pe calea
accesorie determinând apariţia fibrilaţiei ventriculare.
279 (Nivel de dovezi: B)
Clasa IIa
1. Ablaţia poate fi utilă la pacienţii care au risc
mic de morte subită cardiacă şi au tahicardie
ventriculară nesusţinută monomorfă simptomatică
rezistentă la medicamente, cu intoleranţă
la medicamente sau care nu doresc tratament
medicamentos pe termen lung. (Nivel
de dovezi: C)
2. Ablaţia poate fi utilă la pacienţii care au risc
mic de morte subită cardiacă şi extrasistole
22