Ghidurile ESC - Media Med Publicis

emoţiile sau efortul; totuşi triggeri genic-specifici pentru
evenimentele cardiace au fost identificaţi în cazul celor
3 variante genetice mai comune de boală. Pacienţii cu
tipul LQT1 de boală (mutaţii în KCNQ1 sau KvLQT1
ale genei ce codifică canalele ionice ale curentului I ks ),
sunt mai susceptibili la evenimente cardiace în timpul
efortului 798 şi în special în timpul înotului. 799,800 Pacienţii
cu LQT2 ce prezintă mutaţii în KCNH2 (sau HERG),
genă ce codifică canalele I kr , sunt susceptibili la evenimente
în repaus sau la emoţii, şi caracteristic la stimuli
acustici. 800,801 Tipul LQT3 ce prezintă mutaţii în gena
SCN5A ce codifică canalele de Na di cord sunt susceptibili
la evenimente cardiace în repaus şi în timpul somnului.
798 O descriere a subtipurilor de LQT este realizată
în Tabelul 9.
Tabelul 9. Subtipuri de sindroame de QT lung
Varianta Gena Cromozom Funcţie
LQT1 KCNQ1 11p15.5 IKs subunitatea alfa
LQT2 KCNH2 7q35-35 IKr subunitatea alfa
LQT3 SCN5A 3p21-23 INa subunitatea alfa
LQT4 ANK2 4q25-2 Targeting protein
LQT5 KCNE1 21p22.1-22-2 IKs subunitatea beta
LQT6 KCNE2 21p22.1-22-2 IKr subunitatea beta
LQT7 KCNJ2 17p23.1-24.2 IK1
LQT8 CACNA1C 12p13.3 ICa subunitatea alfa
JLN1 KCNQ1 11p15.5 IKs subunitatea alfa
JLN2 KCNE1 21p22.1-22-2 IKr subunitatea beta
Vârsta medie la care apar primele manifestări ale
bolii este de 12 ani, dar există o categorie considerabilă
de pacienţi la care s-au raportat manifestări atât în primul
an de viaţă, cât şi în decadele 5-6. Evidenţierea aritmiilor
în timpul evenimentelor cardiace nu este frecventă
în sindromul QT lung: atunci când se înregistrează
aritmii, acestea sunt tahicardia ventriculară polimorfă,
torsada vârfurilor; 781,802 moartea cardiacă subită poate fi
prima manifestare a bolii.
11.1.1.4 Schimbarea stilului de viaţă
Se recomandă ca toţi pacienţii afectaţi de LQTS să
evite sportul de performanţă. 682 Pentru cei diagnosticaţi
cu varianta LTQ1 practicarea înotului trebuie să fie în
mod specific limitată sau executată sub supraveghere.
Pentru cei diagnosticaţi cu varianta LTQ2 este interzisă
expunerea la stimuli acustici pe perioada somnului (ex,
telefonul sau alarma ceasului în timpul nopţii). Tuturor
pacienţilor diagnosticaţi cu LTQS le este interzis consumul
de medicamente care prelungesc intervalul QT şi
consumul de medicamente care duc la depleţia K şi Mg.
11.1.1.5. Sindromul Andersen
În 1971 Andersen şi colab. 803 au raportat cazul unui
copil în vârsta de 8 ani, de statura mică, cu hipertelorism,
rădăcina nasului largită şi defect al palatului dur
şi moale. Definiţia lui Andersen a fost utilizată prima
dată în 1994 de Tawil şi colab. 804 pentru a descrie o
tulburare clinică caracterizată prin asocierea a trei condiţii
majore: paralizia periodică sensibilă la potasiu, aritmii
ventriculare şi dismorfia feţei (similară celei descrise
de Andersen în 1971). Prezenţa unui grad variabil
al alungirii intervalului QT a fost subliniată încă din prima
descriere sistematică a bolii. Ulterior, Sansone şi
colab. 805 au confirmat importanţa diagnostică a acestei
alungiri a intervalului QT. În afară de QT lung, pacienţii
cu sindrom Andersen pot avea anomalii ale repolarizării
constând dintr-o componentă a repolarizării tardive
asemănătoare unei unde U largite. TV bidirecţională a
fost de asemenea menţionată ca pattern distinctiv al
sindromului Andersen. Sindromul Andersen mai este
cunoscut şi ca LTQ7, deşi este discutabil faptul că ar
putea fi parte a spectrului LTQS. 806 În ciuda faptului că
a fost raportată MSC, 807 aritmia nu pare a fi o cauză
majoră de deces în sindromul Andersen, boala având
adesea un prognostic benign. 805,808
Substratul genetic al sindromului Andersen a fost
recent elucidat prin studiul larg al genomului de către
Plaster şi colab.; 804 într-o familie numeroasă afectată de
sindromul Andersen, ei au demonstrat cu succes legîtura
între prezenţa afecţiunii respective şi locusul 17q23. A
fost căutată candidată în regiunea critică şi o mutaţie
mis-sense a fost identificată pe gena KCJN2. Mutaţii
suplimentare au fost identificate ulterior la 8 persoane
neînrudite, ceea ce reprezintă o dovadă în plus că
KCJN2 este cauza măcar a câtorva persoane afectate de
sindromul Andersen. KCJN2 codifică un canal rectificator
inward al K, Kir2.1, cu largă răspândire la nivelul
cordului, unde pare să contribuie determinant la faza a
4-a a repolarizării şi la potenţialul de repaus. Mutaţii la
nivelul genei KCJN2 se întâlnesc la aproximativ 40%
din cei afectaţi de sindromul Andersen.
Se cunosc puţine lucruri despre stratificarea riscului
şi managementul pacienţilor cu sindrom Andersen.
Pacienţii par sa aibă aritmii ventriculare, dar nu s-a
raportat incidenţă crescută a stopului cardiac. Deşi cei
mai mulţi dintre aceşti pacienţi cu QT lung sunt trataţi
în mod empiric cu betablocante, rolul profilactic al acestora
nu a fost demonstrat. Rolul benefic al blocantelor
canalelor de Ca se bazează de asemenea pe observarea
supresiei aritmiei la un singur pacient. 809
11.1.1.6. Analiza genetică
Analiza genetică este foarte importantă pentru identificarea
tuturor purtătorilor de mutaţii într-o familie
afectată de LQTS. Odată identificaţi, purtătorii asimptomatici
ai defectelor genetice responsabile de LQTS pot
fi trataţi cu beta-blocante pentru profilaxia aritmiilor ce
pun în pericol viaţa. Mai mult, purtătorii asimptomatici
50