Ghidurile ESC - Media Med Publicis

metrele ventriculare şi a ameliora fracţia de ejecţie.
Printre aceste tehnici, rezecţia miocardică se diferenţiază
de tehnicile de reparare ale valvei mitrale şi de
compresia externă.
Anevrismectomia
• Anevrismectomia este indicată la pacienţii care
prezintă anevrisme mari, discrete care determină
apariţia insuficienţei cardiace (clasa de recomandare
I, nivel de evidenţă C).
În trecut, numeroşi pacienţi prezentând o cardiomiopatie
ischemică au beneficiat de anevrismectomia ventriculului
stâng iar tehnica Vincent Dor cu rezecţia
zonelor akinetice, nu doar a ariilor diskinetice (anevrismale)
s-a aplicat în toată lumea cu ameliorarea ulterioară
atât a funcţiei ventriculului stâng cât şi a simptomelor
de insuficienţă cardiacă 277,278 . Endoanevrismorafia
Cooley s-a dovedit, într-un studiu clinic necontrolat, a
determina ameliorarea simptomatologiei şi a funcţiei
ventriculare la pacienţii cu dilatarea cardiacă de cauză
ischemică. Un registru cuprinzând 662 proceduri de
restaurare ventriculară efectuată în 13 centre din toată
lumea a evidenţiat recent rezultate favorabile în ceea ce
primeşte spitalizările şi mortalitatea pe termen mediu 279 .
Mai recent, o abordarea mult mai sofisticată din
punct de vedere ştiinţific referitoare la „restaurarea ventriculară“
a fost introdusă în practica clinică de către
Buckberg 280-283 .
Cardiomioplastia
• Cardiomioplastia nu poate fi recomandată în
mod curent pentru tratamentul insuficienţei cardiace
sau ca o alternativă viabilă pentru transplantul
cardiac (clasa de recomandare III, nivel
de evidenţă C).
Cardiomioplastia a fost aplicată doar pe un număr
foarte redus de pacienţi şi este încă în curs de investigare.
Pacienţii aflaţi în clasa NYHA IV trebuiesc excluşi
deoarece aceştia prezintă o mortalitate operatorie înaltă.
Ventriculectomia stângă parţială (operaţia
Batista)
• Ventriculectomia stângă parţială nu poate fi recomandată
pentru tratamentul insuficienţei cardiace
sau ca o alternativă pentru transplantul cardiac
(clasa de recomandare III, nivel de evidenţă C).
Rezecţia parţială, laterală a ventriculului stâng plus
sau minus chirurgia valvei mitrale a captat iniţia un
mare interes pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă
cardiacă. Totuşi, în cadrul studiilor recente un
număr dintre aceşti pacienţi a necesitat instalarea de
dispozitive de asistare ventriculară sau transplant cardiac
ulterior în condiţiile eşecului acestui tip de intervenţie
chirurgicală 284,285 .
Restaurarea ventriculară externă
• Restaurarea ventriculară externă nu poate fi recomandată
în mod curent pentru tratamentul insuficienţei
cardiace. Datele preliminare sugerează o
evoluţie favorabilă a dimensiunilor ventriculului
stâng şi a clasei NYHA după unele dispozitive
de acest tip (clasa de recomandare III, nivel de
evidenţă C).
Două dispozitive menite a reduce dilatarea cordului
insuficient şi a reduce stressul parietal au intrat în arena
clinică. Bazată pe o serie de studii experimentale la
animale care au avut succes ca şi o serie de studii
clinice 286 , tehnica de miosplint a fost utilizată în cadrul
unui studiu clinic precoce. Bisecţionarea ventriculului
stâng şi crearea unei cavităţi mai mici determină o reducere
semnificativă a stressului parietal la nivelul acestui
ventricul 287 . Rezultatele studiilor prospective trebuiesc
încă aşteptate.
Dispozitivul de suport cardiac extern Acorn, prin
aplicarea unei reţele externe de poliester poate reduce
stressul parietal şi poate preveni remodelarea ulterioară
a ventriculului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Datele clinice sunt încă sărace dar experienţa iniţială
sugerează o amelioare semnificativă a dimensiunilor
ventriculului stâng şi a clasei funcţionale NYHA în
cazul acestor pacienţi.
Cardiostimulatoare
• Pacingul convenţional al ventriculului drept nu
are un rol precizat în tratamentul insuficienţei
cardiace, cu excepţia indicaţiei legate de bradicardie
(clasa de recomandare III, nivel de evidenţă
A).
• Terapia de resincronizare utilizând pacingul biventricular
poate fi luată în consideraţie la
pacienţii cu fracţie de ejecţie redusă şi dissincronie
ventriculară (QRS ≥120 ms) care rămân
simptomatici (clasa NYHA III-IV) în pofida
tratamentului medical optim administrat pentru a
ameliora simptomatologia (clasa de recomandare
I, nivel de evidenţă A), spitalizarea (clasa de
recomandare I, nivel de evidenţă A) şi mortalitatea
(clasa de recomandare I, nivel de evidenţă
B).
Pacingul biventricular ameliorează simptomatologia,
capacitatea de efort şi reduce spitalizarea 289,290 . Un efect
benefic asupra mortalităţii compozite pe termen lung
sau a spitalizărilor de toate cauzele a fost demonstrat
recent 291 , ca şi existenţa unui efect semnificativ asupra
mortalităţii 357 .
Indicaţia convenţională
Cardiostimulatoarele pot fi utilizate în cazul pacienţilor
cu insuficienţă cardiacă pentru a trata bradicardia
atunci când există o indicaţie convenţională în acest
sens. Cardiostimularea doar a ventriculului drept la
pacienţii cu disfuncţie sistolică poate induce dissincronia
ventriculară şi poate accentua simptomatologia. În
cadrul studiilor retrospective au fost raportate o mortalitate
redusă şi o creştere a duratei de supravieţuire în
cazul pacingului atrioventricular (AV) sincron la
pacienţii cu un grad înalt de bloc AV prezent cronic şi
boală a nodului sinusal asociate cu insuficienţă cardiacă.
Totuşi, studiile prospective randomizate şi controlate nu
au evidenţiat o reducere în dezvoltarea insuficienţei
cardiace în cazul pacingului AV sincron comparativ cu
pacingul doar ventricular 292,293 .
36