Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Killip I – f ără se mne de IC. F ără semne clinice de
decompensare cardiacă;
Killip II – in suficienţă cardiac ă. Criteriile
diagnostice i nclud raluri p ulmonare, galop de Z3 şi
hipertensiune venoasă pulmonară. Congestie pulmonară
cu ral uri umede în jum ătatea in ferioară a câmpurilor
pulmonare;
Killip III – insuficien ţă cardiac ă se veră. Edem
pulmonar cu raluri pe întreaga arie pulmonară;
Killip IV – Şoc cardiogen. Sem nele includ
hipotensiune (TAs ≤90 m m Hg) şi se mne d e
vasoconstricţie pe riferică precum oliguri e, cianoz ă,
diaforeză.
3.1.2. Clasificarea Forrester. Clasificarea Forrester
a IC A a fost conce pută pentru pacien ţii cu in farct
miocardic ac ut, şi cu prinde 4 grupe, î n f uncţie d e
statusul clin ic şi hem odinamic (Fi gura 1 ) 27 . Di n punct
de vedere cl inic paci enţii sun t clasifica ţi în fun cţie d e
semnele de hipoperfuzie peri ferică (puls filifo rm,
tegumente umede, reci, cianoză periferică, hipotensiune,
tahicardie, co nfuzie, o ligurie) şi sem nele de congestie
pulmonară (ra luri, modificări pe ra diografia tocacic ă)
iar di n p unct de ve dere hemodinamic în f uncţie d e
gradul de sc ădere al indexului cardiac (≤2,2 L/min/m²)
şi d e cre ştere a presiun ii cap ilare (presiun ea cap ilară
pulmonară crescută) (>18 mm Hg). În publicaţia iniţială
strategia terapeu tică era definită (Do cumentele in iţiale
defineau) î n funcţie de statusu l clin ic şi h emodinamic.
Rata m ortalităţii a fost de 2, 2% î n g rupul I, 1 0,1% î n
grupul II, 22,4% în grupul III şi 55,5% în grupul IV.
3.1.3. Clasificarea pe baza "severităţii clinice" se
bazează pe a precierea circulaţiei periferice ( perfuzia) şi
a rezu ltatelor au sculataţiei pu lmonare (congestia).
Pacienţii sun t î mpărţiţi în Clasa I (Grup ul A)(piele
caldă, f ără ral uri), Clasa II (G rupul B) ( piele cald ă,
raluri), Clasa III (Grupul L ) (piele rece, fără raluri) şi
Clasa IV (Grupul C) (piele rece, ral uri). Acea stă
clasificare (a fost validat ă ca apreciind prognosticul) a
fost dov edită a permite o apreciere corect ă a
prognosticului în cazul pacienţilor trataţi în serviciile de
cardiomiopatie 28 , şi ca a tare (de aceea) poate fi aplicat ă
pacienţilor cu ICC, fie spitalizaţi, fie în ambulator.
3.2. Sindromul clinic de ICA
ICA este un s indrom clinic caracterizat prin de bit
cardiac sc ăzut, hipoperfuzie tisular ă, presi une
pulmonară capilar ă blocată crescută, cong estie tisu lară.
Mecanismul de bază poate fi cardiac sau e xtra-cardiac,
şi p oate fi tran zitor şi reversib il od ată cu rem iterea
sindromului acut sau po ate produc e afectare
permanentă, conducând la insuficienţă cardiacă cronică.
Disfuncţia cardiac ă poate fi expresia une i disfunc ţii
miocardice sis tolice sau diastolice (în principal in dusă
de isch emie s au infec ţie), a un ei d isfuncţii val vulare
acute, precum şi a tamponadei pericardice, a anomaliilor
al ritm ului cardiac, şi ale modi ficărilor presarcinii sau
postsarcinii. Diverse boli extra cardiace pot produce
ICA prin a fectarea condi ţiilor d e u mplere card iacă, de
exemplu (i) cre şteri ale p ostsarcinii d atorate
hipertensiunii siste mice sau pulmonare sau e mboliilor
pulmonare m asive, (ii) cre şteri ale presarcin ii d atorate
creşterii vo lumului d e u mplere sau ex creţiei redu se
datorate in suficienţei ren ale sau en docrinopatiilor sau
(iii) d ebit crescu t a şa cum apare în infec ţii,
tireotoxicoză, anem ie şi boala Pag et. In suficienţa
cardiacă poate fi com plicată de ins uficienţele or ganice
coexistente. Insuficien ţa ca rdiacă poate induce de
asemenea insuficienţă multiorganică care poate fi letală.
Terapia medicală adecvată, pe termen lung, şi, acolo
unde este posibil, corecţia anatomică a mecanismului de
bază pot preven i "atacurile " u lterioare de ICA şi pot
îmbunătăţi gr avul pr ognostic p e ter men lu ng al acestu i
sindrom.
Sindromul clinic de insuficienţă cardiacă acută poate
fi clasificat ca insuficienţă cardiacă predominant stângă
sau drea ptă anterograd ă sau ret rogradă, sa u o
combinaţie a acestora.
3.2.1. Insuficienţa cardiacă acută (dreapta şi
stângă) anterogradă. In suficienţa ca rdiacă acut ă
anterogradă poate fi u şoară pân ă l a m oderată, c u
fatigabilitate la efort, p ână la in suficienţă sever ă cu
manifestări de per fuzie t isulară re dusă î n repa us, c u
slăbiciune, c onfuzie, somnolenţă, tegu mente p alide cu
cianoză pe riferică, tegum ente reci, umede, tensi une
arterială sc ăzută, p uls filifo rm, o ligurie, până la se mne
de şoc cardiogen.
Acest sindrom poate fi produs de o mare varietate de
boli. Un istoric adecvat poate preciza diagnosticul
principal, de e xemplu (i ) si ndrom corona rian acut , î n
prezenţa facto rilor d e risc, istoric şi si mptome
sugestive; (ii) miocardită acută cu istoric recent sugestiv
de infecţie acută virală; (iii) disfuncţie acută valvulară în
prezenta un ui istoric de val vulopatie cro nică sa u
chirurgie val vulară, infec ţie cu pro babilitate d e
endocardită bacterian ă sau trau matism toracic; (iv)
trombembolism pul monar î n co ntext de i storic şi
simptome sugestive; sau (v) tamponadă pericardică.
Examenul fi zic al si stemului cardi ovascular poate
sugera afec ţiunea s ubiacentă (fi rel evant pe ntru
diagnosticul de bază), de exemplu, distensia jugulară şi
pulsul para doxal (t amponada cardi acă), zgom ote
cardiace asurz ite în disfunc ţia sisto lică, sau di spariţia
zgomotelor protezei valvulare sau apari ţia un ui sufl u,
sugerând patologia valvulară.
În i nsuficienţa cardiac ă acut ă ant erogradă,
managementul t rebuie s ă in cludă tratamen t sup ortiv
pentru î mbunătăţirea debitul ui cardiac şi a oxigenării
tisulare. Aceasta se realizează prin agenţi vasodilatatori,
umplere vasc ulară cu scopul ob ţinerii unei pre sarcini
optime, suport inotrop pe termen scurt şi (uneori) balon
de contrapulsaţie intraaortic.
3.2.2. Insuficienţa cardiacă stângă retrogradă.
Apare în condiţii de disfuncţie ventriculară de severitate
uşoară până la moderată, de dispnee la efort (doar cu), şi
până la cazuri severe, c u ede m pulm onar (tuse seac ă,
uneori cu sput ă perl ată), paloare sa u chiar cianoz ă,
tegumente reci umede, şi tensiune arterială normală sau
crescută. Se pot au sculta ralu ri fi ne în câ mpurile
pulmonare. R adiografia t oracică evide nţiază co ngestie
pulmonară sau edem.
Sindromul apare î n patologia c ordului st âng,
precum: di sfuncţie m iocardică î n cont ext de con diţii
7