Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Ghiduri ale Societatii Europene de Cardiologie
disfuncţia diastolică şi sistolică factori prezenţi mai
frecvent în populaţia diabetică. Deci, estimarea funcţiei
ventriculare este de dorit în stratificarea riscului la
pacienţii cu angină stabilă, şi evaluarea hipertrofiei ventriculare
(ecocardiografic sau RMN) ca şi evaluarea funcţiei
ventriculare sunt în mod particular pertinente la pacienţii
cu hipertensiune sau diabet. Pentru majoritatea celorlalţi
pacienţi alegerea unei investigaţii pentru determinrea
funcţiei ventriculare depinde de celelalte teste ce au fost
efectuate sau sunt în planul de investigaţii, sau de nivelul
riscului estimat prin alte metode. De exemplu, la un
pacient cu imagistica de stress efectuată este posibil să
determine funcţia ventriculară prin această investigaţie,
sau la un pacient programat pentru coronarografie pe baza
unui test de efort intens pozitiv la efort mic, în absenţa IM
precedent, sau a altei indicaţii pentru efectuarea ecocardiografiei,
se poate evalua funcţia ventriculară în timpul
coronarografiei.
Recomandări pentru stratificarea riscului prin evaluarea
ecocardiografică a funcţiei ventriculare în angina
stabilă
Clasa I
1. Ecocardiografia de repaus la pacienţii cu IM precedent,
simptome sau semne de insuficienţă cardiacă,
sau modificări ECG de repaus (nivel de
evidenţă B)
2. Ecocardiografia de repaus la pacienţii cu hipertensiune
arterială (nivel de evidenţă B)
3. Ecocardiografia de repaus la pacienţii cu diabet
zaharat (nivel de evidenţă C)
Clasa IIa
1. Ecocardiografia de repaus la pacienţii cu ECG de
repaus normal, fără IM precedent care nu sunt
consideraţi pentru arteriografie coronariană (nivel
de evidenţă C)
Stratificarea riscului prin arteriografie
coronariană
În ciuda limitelor recunoscute ale coronarografiei în
identificarea plăcilor vulnerabile ce pot duce cel mai probabil
la evenimente coronariene acute, extinderea, severitatea
obstrucţiei luminale, şi localizarea leziunii coronariene
sunt dovediţi în mod convingator a fi indicatori
prognostici importanţi la pacienţii cu angină. 67,124,287,288
Câţiva indicatori de prognostic au fost utilizaţi pentru
a corela severitatea bolii cu riscul evenimentelor cardiace
ulterioare; cel mai simplu şi cel mai larg utilizat este clasificarea
bolii în boala uni-, bi- , tri-vasculară sau leziune de
trunchi coronarian stâng. În registrul CASS al pacienţilor
trataţi medical rata supravieţuirii la 12 ani a pacienţilor cu
coronare normale a fost de 91% comparativ cu 74 %
pentru pacienţii cu leziune uni-vasculară, 59% pentru cei
cu leziuni bi-vasculare şi 50% pentru cei cu leziuni trivasculare
(p