Ghidurile ESC - Media Med Publicis

alegere sunt disopiramida sau flecainida, iar la pacienţii
cu FA indusă adrenergic se recomandă beta-blocantele
sau sotalolul. La pacienţii foarte simptomatici la care
tratamentul singur nu reuşeşte să controleze aritmia, se
pot lua în discuţie opţiuni non-farmacologice cum ar fi
ablaţia AS.
Mulţi pacienţi cu boală cardiacă organică pot fi
incluşi ca având IC, BCI sau HTA. Însă, cum există şi
alte tipuri de boli cardiace asociate cu FA, clinicianul
trebuie să determine boala care descrie cel mai bine
pacientul. Pentru pacienţii cu IC, datele de siguranţă
susţin alegerea amiodaronei sau dofetilidului pentru
menţinerea ritmului sinusal. Pacienţii cu BCI necesită
adesea beta-blocante şi sotalolul, un medicament care
are atât acţiune beta-blocantă cât şi eficacitate antiaritmică
intrinsecă, trebuie să fie prima alegere, cu excepţia
situaţiei în care pacientul are IC. Amiodarona şi dofetilidul
sunt consideraţi agenţi de linia a doua, iar
alegerea disopiramidei, chinidinei sau procainamidei,
trebuie făcută de clinician pe baze individuale.
Alegerea medicamentului antiaritmic pentru pacienţi
cu istoric de HTA este îngreunată de numărul restrâns
de studii controlate care compară siguranţa şi eficacitatea
terapiei medicamentoase a FA. La pacienţii hipertensivi
fără HVS, se recomandă ca agenţi de primă linie,
flecainida şi propafenona, medicamente ce nu alungesc
repolarizarea sau intervalul QT, oferind astfel un plus de
siguranţă. Dacă aceste medicamente sunt ineficiente sau
determină efecte adverse, atunci următoarea alegere
adecvată este reprezentată de amiodaronă, dofetilid sau
sotalol. Disopiramida, procainamida şi chinidina sunt
considerţi agenţi de a treia alegere în această situaţie.
Miocardul hipertrofic este predispus la toxicitate proaritmică
şi la apariţia torsadei vârfurilor. La pacienţi cu
HVS tratamentul de primă line este reprezentat de
amiodaronă datorită relativei sale siguranţe comparativ
cu alte medicmente. Deoarece nici ECG, nici ecocardiografia
nu decelează HVS definită de măsurarea masei
miocardului, clinicianul se poate afla în faţa unei
dileme.
Sărăcia datelor provenind din studii clinice randomizate
referitoare la tratamentul pacienţilor cu FA se
referă la toate grupurile de pacienţi. Prin urmare, algoritmurile
de selecţie a medicaţiei prezentaţi aici sunt
rezultatul consensului şi vor fi revizuiţi pe măsură ce
apar date noi.
3. FA persitentă recurentă
Pacienţii cu FA asmptomatică sau cu simptome
minime cărora li s-a efectuat cel puţin o încercare de
restabilire a ritmului sinusal, pot rămâne în FA după
recurenţă, cu terapie de control al frecvenţei şi de prevenţie
a trombemboliei. Invers, cei cu simptome importante,
care fac utila restabilirea ritmului sinusal, trebuie
trataţi înaintea cardioversiei cu un agent antiaritmic (pe
lângă terapia anticoagulantă şi cea de control al frecvenţei).
Alegerea antiaritmicului se bazează pe acelaşi
algoritm folosit pentru pacienţii cu FA paroxistică
recurentă. Dacă pacientul rămâne simptomatic în ciuda
controlării frecvenţei cardiace şi medicaţia antiaritmică
este ineficientă sau nu este tolerată, se pot lua în discuţie
terapii non-farmacologice. Acestea includ ablaţia AS
sau ablaţia nodului AV cu stimulare prin pacing.
4. FA permanentă
Denumirea de FA permanentă se referă la acele
cazuri la care ritmul sinusal nu poate fi susţinut după
cardioversie sau la care medicul şi pacientul au decis să
lase FA să continue fără a mai face eforturi de a restabili
ritmul sinusal. Pentru toţi pacienţii din această categorie
este important să se menţină controlul frecvenţei ventriculare
şi să se folosească terapia antitrombotică, aşa
după cum s-a subliniat în altă parte în acest document.
Bibliografie
1. Bellet S. Clinical Disorders of the Heart Beat. 3rd ed.
Philadelphia: Lea & Febiger, 1971.
2. Prystowsky EN, Katz AM. Atrial Fibrillation. In: Textbook
of Cardiovascular Medicine. Philadelphia: Lippincott-Raven,
1998:1661.
3. Knight BP, Michaud GF, Strickberger SA, et al.
Electrocardiographic differentiation of atrial flutter from atrial
fibrillation by physicians. J Electrocardiol 1999;32:315–9.
4. Allessie MA, Konings KT, Kirchhof CJ. Mapping of atrial
fibrillation. In: Olsson SB, Allessie MA, Campbell RW,
editors. Atrial Fibrillation: Mechanisms and Therapeutic
Strategies. Armonk, NY: Futura, 1994:37–49.
5. Kopecky SL, Gersh BJ, McGoon MD, et al. The natural
history of lone atrial fibrillation. A population-based study
over three decades. N Engl J Med 1987;317:669–74.
6. Deleted in proof.
7. Friberg J, Buch P, Scharling H, et al. Rising rates of
hospital admissions for atrial fibrillation. Epidemiology
2003;14:666–72.
8. Le Heuzey JY, Paziaud O, Piot O, et al. Cost of care
distribution in atrial fibrillation patients: the COCAF study.
Am Heart J 2004;147:121–6.
9. Go AS, Hylek EM, Phillips KA, et al. Prevalence of
diagnosed atrial fibrillation in adults: national implications for
rhythm management and stroke prevention: the
AnTicoagulation and Risk Factors in Atrial Fibrillation
(ATRIA) Study. JAMA 2001;285:2370–5.
10. Furberg CD, Psaty BM, Manolio TA, et al. Prevalence of
atrial fibrillation in elderly subjects (the Cardiovascular Health
Study). Am J Cardiol 1994;74:236–41.
11. Friberg J, Scharling H, Gadsboll N, et al. Sex-specific
increase in the prevalence of atrial fibrillation (The
Copenhagen City Heart Study). Am J Cardiol 2003;92:1419–
23.
12. Levy S, Maarek M, Coumel P, et al. Characterization of
different subsets of atrial fibrillation in general practice in
France: the ALFA study. The College of French Cardiologists.
Circulation 1999;99:3028–35.
13. Psaty BM, Manolio TA, Kuller LH, et al. Incidence of and
risk factors for atrial fibrillation in older adults. Circulation
1997;96:2455–61.
14. Crijns HJ, Tjeerdsma G, De Kam PJ, et al. Prognostic
value of the presence and development of atrial fibrillation in
patients with advanced chronic heart failure. Eur Heart J
2000;21:1238–45.
15. Madrid AH, Bueno MG, Rebollo JM, et al. Use of
irbesartan to maintain sinus rhythm in patients with longlasting
persistent atrial fibrillation: a prospective and
randomized study. Circulation 2002;106:331–6.
16. Wachtell K, Lehto M, Gerdts E, et al. Angiotensin II
receptor blockade reduces new-onset atrial fibrillation and
51