Ghidurile ESC - Media Med Publicis

Figura 3. Aspectele reprezentate de către „relaxarea alterată“, „umplerea pseudonormalizată“ şi „umplerea restrictivă“
reprezintă disfuncţii diastolice minime, moderate şi respectiv severe (cf. Sohn et al, JACC 1997) 97 .
Estimarea presiunii diastolice a
ventriculului stâng
Sensibilitatea semnificativă a velocităţilor de umplere
a ventriculului stâng la condiţiile de încărcare reprezintă
o limită a utilizării velocităţilor Doppler ca markeri
ai funcţiei diastolice. Această sensibilitate, totuşi, face
posibil ca aceste velocităţi să poată estima presiunea
diastolică a ventriculului stâng pe baza indicelor
Doppler de umplere 105-108 .
Una dintre abordările cele mai utile este aceea de a
compara durata fluxului transmitral anterograd cu fluxul
venos pulmonar revers din cursul contracţiei atriale 98 .
Durata undei reverse a fluxului venos pulmonar >30 ms
(unda A) este un marker al unei presiuni telediastolice a
ventriculului stâng crescute 107 . Deoarece velocitatea
precoce de vârf a inelului mitral este mai puţin dependentă
de încărcare decât velocitatea precoce de vârf
transmitrală, raportul E/E’ poate fi utilizat pentru estimarea
presiunii de umplere a ventriculului stâng 107 .
Persistenţa unui pattern restrictiv al umplerii ventriculului
stâng după administrarea tratamentului medical
este asociată cu o mortalitate crescută 109,110 .
Nu este recomandat a fi efectuată de rutină ecocardiografia
transesofagiană, aceasta fiind indicată doar la
pacienţii care prezintă o fereastră ecocardiografică inadecvată,
la pacienţii cu valvulopatii complicate şi la
pacienţii cu suspiciunea prezenţei unei disfuncţii de proteză
valvulară mecanică în poziţie mitrală sau când este
necesar să se identifice sau să se excludă prezenţa unui
tromb în urechiuşa stângă.
Repetarea examenului ecocardiografic poate fi recomandată
în cursul urmăririi pacienţilor cu insuficienţă
cardiacă doar atunci când se constată o modificare
importantă a statusului clinic care sugerează o ameliorare
sau o deteriorare semnificativă a funcţiei cardiace.
Teste adiţionale non-invazive
de luat în consideraţie
La pacienţii la care ecocardiografia în repaus nu
oferă suficiente informaţii şi la pacienţii care asociază o
afecţiune coronariană (de exemplu, insuficienţă cardiacă
refractară şi afecţiune coronariană) se pot efectua şi
unele dintre următoarele investigaţii imagistice.
Ecocardiografia de stress
Ecocardiografia de stress (la efort sau farmacologic)
poate fi utilă pentru detectarea prezenţei ischemiei ca o
cauză reversibilă sau persistentă de disfuncţie şi pentru
evaluarea viabilităţii miocardului akinetic 111 . Administrarea
gradată de dobutamină poate fi utilizată pentru
recrutarea rezervei contractile 112 . Ameliorarea susţinută
a contractilităţii este observată atunci când rezerva de
flux este adecvată, în prezenţa miocardului siderat sau a
unui infarct miocardic non-transmural. Un răspuns bifazic
indică faptul că rezerva de flux este redusă şi sugerează
prezenţa unui miocard hibernant. Totuşi, o serie
de studii fără lot de control au evidenţiat faptul că revascularizarea
poate ameliora funcţia regională, statusul
clinic şi supravieţuirea pacienţilor cu o cantitate semnificativă
de miocard hibernant 113,114 , astfel că nu poate fi
recomandată de rutină o astfel de evaluare a pacienţilor
cu afecţiune coronariană şi insuficienţă cardiacă cu disfuncţie
sistolică.
Cardiologie nucleară
Angiografia cu radionuclizi (RNA) oferă o determinare
cu o acurateţe suficient de mare a fracţiei de ejecţie
a ventriculului stâng şi mai puţin a ventriculului drept,
precum şi a volumelor cardiace. Poate fi analizată de
asemenea şi dinamica umplerii ventriculului stâng. Nici
una dintre aceste măsurători nu este însă fidelă în con-
13