Ghidurile ESC - Media Med Publicis

1,30-3,58) la 2,4 (95% CI: 1,70- 3,53) în prezenţa unui
ECG „ischemic“ 134 şi 4,4 (95% CI: 2,6-7,4) pentru MSC
în prezenţa unei axe a undei T anormale. 135,136 Un interval
QTc prelungit este de asemenea predictor independent
de MSC. QTc mai mare de 420ms a fost dovedit ca
având un risc mai mare de deces cardiovascular decât
un QTc mai scurt. Un QTc mai mare de 440ms prezice
semnificativ mortalitatea cardiovasculară cu risc relativ
ajustat de 2,1. 137 Deşi un QTc mai lung prezice MSC,
trebuie reţinut că anumite date sugerează că relaţia între
QTc şi supravieţuire poate avea aspectul de J. Cu alte
cuvinte intervale QTc relativ scurte s-au asociat de
asemenea cu risc crescut. De exemplu, s-a menţionat că
pacienţii cu QTc mediu mai scurt de 400ms în timpul
unei monitorizări ECG de 24 ore au un risc de 2 ori mai
mare de moarte subită decât pacienţii cu QTc mediu
între 400 şi 440ms după 2 ani de urmărire. 138 Un QTc
mai mic de 300ms este adesea folosit pentru a defini
SQTS, care este un predictor independent de MSC. 139,140
5.2.2. Testul de efort
Recomandări
Clasa I
• Testul de efort este recomandat pacienţilor adulţi
cu aritmii ventriculare care au o probabilitate
intermediară sau mare de BCI prin vârstă, sex,
simptome,* pentru a produce modificări ischemice
sau aritmii ventriculare. (Nivel de Dovezi:
B) *vezi Tabelul 4 în completarea Ghidului
ACC/AHA 2002 pentru Testarea de Efort 141
pentru explicarea suplimentară a probabilităţii
de BCI.
• Testul de efort, indiferent de vârstă, este util la
pacienţii cu aritmii ventriculare cunoscute sau
suspectate ca fiind induse de efort, incluzând TV
catecolaminergică, pentru a provoca aritmia, a
obţine un diagnostic şi pentru a determina răspunsul
pacientului la tahicardie. (Nivel de Dovezi:
B)
Clasa IIa
• Testul de efort poate fi util în evaluarea
răspunsului la terapia medicală sau ablaţie la
pacienţii cu aritmii ventriculare cunoscute ca
fiind induse de efort . (Nivel de Dovezi: B)
Clasa IIb
1. Testul de efort poate fi util la pacienţii cu
aritmii ventriculare şi o probabilitate mică de
BCI prin vârstă, sex, simptome.* (Nivel de
Dovezi: C) *vezi Tabelul 4 în completarea
Ghidului ACC/AHA 2002 pentru Testarea
de Efort 141 pentru explicarea suplimentară a
probabilităţii de BCI.
2. Testul de efort poate fi util în investigarea
extrasistolelor ventriculare izolate (BPV) la
pacienţii de vârstă mijlocie sau mai bătrâni
fără vreo altă dovadă de BCI. (Nivel de
Dovezi: C)
Clasa III
• Vezi Tabelul 1 în completarea Ghidul ACC/
AHA 2002 pentru Testarea de Efort 141 pentru
contraindicaţii. (Nivel de Dovezi: B)
Testul EKG de efort este folosit usual în evaluarea
pacienţilor cu aritmii ventriculare. Cea mai frecventă
utilizare este pentru detectarea ischemiei silenţioase la
pacienţii suspectaţi ca având BCI 141 subjacentă. La
pacienţii cu BCI cunoscută sau silenţioasă sau cardiomiopatii,
prezenţa BPV frecvente în timpul sau după
efort se asociază cu risc mai mare de evenimente cardiovasculare
semnificative dar nu în mod special de
MSC. 19,20,24 BPV induse în timpul efortului la indivizi
aparent normali nu trebuie folosite pentru a stabili terapia
decât dacă se asociază cu ischemie documentată sau
TV susţinută. Cu excepţia beta blocantelor, la momentul
actual folosirea antiaritmicelor pentru abolirea BPVV
induse în timpul efortului nu s-a dovedit eficientă în
reducerea MSC.
Testul de efort în cazul tulburărilor de ritm adrenergic-dependente,
incluzând TV monomorfă şi polimorfă,
poate fi util în evaluarea subiecţilor simptomatici şi evaluarea
răspunsului la terapie. ECG ambulatorie sau
monitorizarea evenimentelor poate să eşueze în înregistrarea
aritmiei, mai ales dacă pacientul este relativ sedentar.
Mai mult, testul de efort poate oferi informaţii
prognostice la aceşti pacienţi având în vedere că
prezenţa aritmiei ventriculare induse de efort creşte
mortalitatea la 12 luni de 3 ori, comparativ cu pacienţii
cu aritmie numai în repaus. 142 Pacienţii cu dublete de
BPV sau TV au o supravieţuire mai mică decât aceia cu
ectopie ventriculară simplă la efort. 143
Deşi siguranţa testului de efort supravegheat este
bine stabilită, mai puţine date sunt accesibile la pacienţii
cu risc pentru aritmii ventriculare severe. Într-un studiu,
testul de efort la pacienţii cu aritmii ventriculare ce pun
în primejdie viaţa a fost asociat cu o incidenţă de 2,3% a
aritmiilor ce necesită cardioversie, administrarea de
medicamente intravenos sau resuscitare. 144 Un astfel de
test de efort poate fi justificat întrucât e mai bine să
demaşti aritmiile şi riscul într-un mediu controlat. Testul
de efort trebuie făcut acolo unde echipamentul de resuscitate
şi personalul antrenat sunt imediat accesibile.
5.2.3. Electrocardiografia ambulatorie
Recomadări
Clasa I
1. ECG ambulatorie este indicată când este nevoie
de clarificarea diagnosticului prin detecţia aritmiilor,
modificărilor intervalului QT, alternanţei
undei T (TWA) sau modificărilor ST, pentru evaluarea
riscului şi a terapiei (Nivel de Dovezi: A)
2. Monitoarele event-triggered sunt indicate când
simptomele sunt sporadice pentru a stabili dacă
sau nu sunt cauzate de aritmii tranzitorii. (Nivel
de Dovezi: B)
3. Dispozitive de înregistare implantabile sunt utile
la pacienţii cu simptome sporadice suspectate ca
fiind legate de aritmie, ca sincopa, când o corelaţie
simptom-ritm nu poate fi stabilită prin tehnici
convenţionale de diagnostic. (Nivel de Dovezi:
B)
14